Sarcoscypha coccinea

Sarcoscypha coccinea (ochiul caprei, urechea-babei)

Etnografia ciupercii Sarcoscypha coccinea

Popular, Sarcoscypha coccinea (precum și suratele ei, de care cu greu se poate diferenția) se cunoaște sub câteva denumiri. În română o știm de ochiul caprei, urechea-babei, urechiuşe sau cizma/talpa cucului. Ultimul dintre numele populare face aluzie la consistența gumoasă pe care o are această ciupercă. 

Numele vernaculare (populare) englezești sunt, de asemenea, generalizate pentru toate speciile de Sarcoscypha foarte asemănătoare între ele. Astfel, acestea se cunosc ca „scarlet elf cup/cap” (pocalul stacojiu al elfului), „scarlet elf cup/cap” (pălăria stacojie a elfului) sau „scarlet cup fungus” (ciuperca-pocal stacojie). Însă Sarcoscypha coccinea are și un nume particular, fiind cunoscută drept „Ruby Elfcup” (pocalul rubiniu al piticilor). Astfel, se credea că roșul acesteia ar fi mai rubiniu, față de cel al celorlalte specii care ar fi mai stacojii, dar, vom vedea mai jos, că nuanța pălăriei la interior nu este relevantă în identificare.

Sarcoscypha spp. nu sunt ciuperci cu o tradiție gastronomică, nici în România, nici în occident, cu toate că sunt ciuperci destul de cunoscute de către populație. Așadar, acestea apar în preparate mai moderne servite în restaurante de lux, dar nu există rețete tradiționale bine documentate.

Care este etimologia ciupercii Sarcoscypha coccinea?

Numele genului provine din grecescul skyphos care înseamnă „bol de băut”, iar epitetul specific este derivat din cuvântul latin coccinea care înseamnă „roșu intens”.

Sarcoscypha sp. - profil
Sarcoscypha coccinea cu forma sa tipică de recipient

Ce fel de ciupercă este Sarcoscypha coccinea și unde o poți întâlni?

Fiind o ciupercă saprofită, Sarcoscypha spp. contribuie la descompunerea lemnului, așadar o poți întâlni cel mai adesea pe crenguțe aflate într-un anumit grad de putrezire. Uneori poate să crească și pe un substrat substanțial format din frunze moarte. Aceasta crește pe ramuri moarte ale arborilor din păduri de foioase (alun, arin, stejar, frasin); foarte rar pe crengi de copaci (în picioare) acoperite cu mușchi, în văile umede și umbrite ale râurilor. Pe lângă microscop, însuși substratul ar putea ajuta în identificarea la nivel de specie. 

Suprafața interioară, cea de un roșu intens, este cea fertilă, iar cea exterioară, albicioasă, este cea infertilă. Cu alte cuvinte, sporii ei stau în cupă, iar când suflă vântul sau dacă un animal atinge ciuperca, un noruleț de spori se va declanșa în aer… asta doar dacă este un exemplar matur deja. 

Totodată, datorită culorii sale izbitoare, reușește să atragă insectele în interiorul cupei, iar acestea contribuie la dispersarea sporilor, ducându-i pe piciorușe.

Sarcoscypha coccinea - ciupercă saprofită
Sarcoscypha coccinea – ciupercă saprofită (1)
Sarcoscypha coccinea - o ciupercă saprofită
Sarcoscypha sp. – ciupercă saprofită (2) pe substrat lemnos

Când poți întâlni Sarcoscypha coccinea?

Această ciupercă este iubitoare de temperaturi mai scăzute, motiv pentru care apare de la sfârșitul toamnei, dar o poți întâlni până primăvara târziu. Dat fiind faptul că ea crește la nivelul solului, singurul lucru care condiționează observarea ei este stratul de zăpadă. Dacă este un sezon cu puțină zăpadă, o poți întâlni chiar și iarna.

Cum identifici ciuperca Sarcoscypha coccinea?

Specia-tip a genului este Sarcoscypha coccinea, care este foarte asemănătoare din punct de vedere morfologic cu alte specii care aparțin acestui gen.

Corpul fructifer este format dintr-o cupă, de obicei neregulată, și un picioruș.

Pălăria este de dimensiune mică, în general de la 1 la 5 cm, rareori fiind exemplare care depășesc această dimensiune. Are formă de cupă emisferică neregulată, mai deschisă și aplatizată la maturitate. Înălțimea cupei este de obicei de 1 până la 2 cm. Marginea cupelor tinere este de obicei curbată spre interior.

Suprafața pălăriei diferă de la interior la exterior. Cupele au o suprafață interioară netedă, culoarea este roșu izbitor și intens în partea interioară sau cea convexă. Însă culoarea poate să varieze considerabil, de la nuanțe de portocaliu deschis, până la roșu intens.

<em>Sarcoscypha sp.</em> - stratul fertil de un roșu strident, dar plăcut
Sarcoscypha coccinea – stratul fertil de un roșu strident, dar plăcut
Sarcoscypha sp. - stratul fertil cu nuanțe mai portocalii
Sarcoscypha coccinea – stratul fertil cu nuanțe mai portocalii

În partea exterioară sau cea concavă, ciuperca este foarte deschisă la culoare, aproape albă, uneori rozalie, dar adesea cu o nuanță ocru și suprafața este ușor pruinoasă. Suprafața este acoperită cu perișori minusculi, dintre careunele sunt drepte, în timp ce altele au unul sau mai multe coturi, dar nu sunt încolăciți așa cum sunt în cazul Sarcoscypha austriaca. Aceasta este o caracteristică de identificare utilă, dar se poate vedea corect doar utilizând instrumente de mărire.

<em>Sarcoscypha sp.</em> - suprafața exterioară
Sarcoscypha coccinea – suprafața exterioară

Stratul himenial este cel despre care am vorbit că se află în interiorul cupei – adică reprezintă partea roșie a ciupercii.

Sporulația este albă.

Piciorul este scurt, de obicei între 0,5-3 cm lungime și 0,3-0,7 cm diametru și aproximativ până la 2cm lungimea, adesea este îngropat în mușchi sau așternutul de frunze și ajunge să fie vizibil doar dacă înlăturăm resturile de vegetație. Acesta are aceeași culoare ca suprafața exterioară a cupei sau puțin mai descis.

Însă, din cauza faptului că pentru a identifica cu precizie ciuperca este nevoie de microscop, neputându-se face doar cu ochiul liber, mai sunt câteva aspecte de care poți ține cont dacă dorești să faci o identificare mai exactă, după cum poți vedea la următorul punct.

Cu ce poți confunda Sarcoscypha coccinea?

Sarcoscypha coccinea poate fi confundată cu alte specii din același gen, care se pot diferenția foarte greu macroscopic, utilizarea microscopului fiind necesară pentru a determina specia cu exactitate.

Totuși, de ajutor în identificarea speciilor de Sarcoscypha, poate fi cunoașterea speciei de arbore pe care crește. Însă poate să fie problematică identificarea lemnului aflat deja în descompunere, dat fiind faptul că este deja un lemn ale cărui caracteristici nu mai sunt atât de perceptibile.

S. coccinea și S. austriaca sunt speciile cele mai comune, pe meleagurile noastre mai existând încă una asemănătoare, dar mult mai rar întâlnită, S. jurana.

Diferențierea dintre S. coccinea și S. austriaca nu este ține atât de altitudine (după cum afirmă unele persoane), ci de ecologie: S. austriaca se găsește în locuri umede, pe când S. coccinea în locuri uscate. S. austriaca mai are caracteristică suprafața exterioară albă și opacă. În schimb, S. coccinea are o suprafață exterioară foarte subțire, de culoare roz deschis, fiind ușor transparentă.

Dar chiar dacă identificarea nu poate fi făcut cu precizie la nivel de specie, în termeni de comestibilitate nu este o problemă dacă este una sau cealaltă, acestea împărțind aceleași caracterisitici.Este similară și cu alte ciuperci aparținând ordinului Pezizales, dintre care o putem menționa pe  Aleuria aurantia: ciuperca ca o coajă de portocală. Aceasta este mai mare, de obicei se diferențiază prin culoare, care este în general portocalie. Dar atât una, cât și cealaltă, pot avea și variațiuni de nuanțe, astfel încât și Sarcoschypha se poate prezenta cu interior portocaliu. Aleuria aurantia, spre deosebire de Sarcoscypha sp., crește pe sol mai degrabă decât pe lemn, preferând pământul proaspăt întors, cum este acela care rezultă după crearea sau prin mentenanța drumurilor forestiere.

Aleuria aurantia
Aleuria aurantia

Ce întrebuințări are Sarcoscypha coccinea?

Sarcoscypha coccinea are tradiție în întrebuințarea medicinală. Aceasta era folosită de către poporul Oneida și, posibil, și de alte triburi. Ciuperca, după ce era uscată și măcinată într-o pulbere, se aplica ca antihemoragic, în special pe buricul copiilor nou-născuți care nu se vindecau corespunzător după ce cordonul ombilical era tăiat. Pudra aceasta de ciuperci era folosită pentru anumite răni și era aplicată sub bandaje făcute din piele de căprioară.

___________________

Ce îți punem la dispoziție?

Poți învăța mai multe despre ciuperci la cursul pe care îl avem dedicat acestui subiect: Curs de ciuperci sălbatice comestibile.

De asemenea, poți învăța mai multe despre plantele medicinale la cursul pe care îl avem dedicat plantelor comestibile Curs de plante sălbatice comestibile, la cel de Curs de Tincturi plante medicinale sau la oricare dintre cursurile de Plante medicinale.