Amanita crocea - pălărie cu nuanțe mai cafenii

Amanita crocea

Etnografia ciupercii Amanita crocea

Amanita crocea, este o specie de ciuperci răspândită în întreaga Europă. Aceasta aparține familiei Amanitaceae, un grup reprezentativ de ciuperci, cu o varietate de specii atât comestibile, cât și otrăvitoare.

În România, ciuperca nu a prezentat niciodată interes, nefiind nici foarte întâlnită, dar nici prea remarcată. Din acest motiv, aceasta nu are asociat nici un nume popular în limba română.

Care este etimologia ciupercii Amanita crocea?

Epitetul specific crocea se referă la colorarea șofrănie a acestei ciuperci. Șofranul este un condiment galben-portocaliu, derivat din florile de șofran, Crocus sativa, specie înrudită cu brândușele. Numele generic al plantei Crocus provine din cuvântul latin „crocus”(șofran), iar epitetul specific „crocea” derivă direct din asocierea cu această plantă.

Ce fel de ciupercă este Amanita crocea și unde o poți întâlni?

Amanita crocea este o ciupercă micoritică, ceea ce înseamnă că formează o simbioză cu arborii de esență tare, în special cu stejarii și mesteacănul. De asemenea, poate fi găsită în apropierea altor tipuri de arbori, atât foioase, cât și conifere, cum ar fi castanul, alunul, molidul, pinul și bradul. Aceasta crește în special în spațiile deschise ale pădurilor cu mușchi. 

Când poți întâlni Amanita crocea?

Fiind o specie termofilă, poți întâlni această ciupercă pe parcursul sezonului de vară, până la mijlocul toamnei, atâta vreme cât ține și căldura.

Cum identifici ciuperca Amanita crocea?

Amanita crocea prezintă anumite caracteristici morfologice care o disting cu ușurință de alte ciuperci din genul Amanita, făcând parte din secțiunea Vaginatae, care cuprinde alte specii foarte asemănătoare, dar care au nuanțe diferite.

Pălăria are un diametru cuprins între 3 și 13 cm, având o formă convexă care se extinde la plan convexă sau plată. Culoarea este de un portocaliu pastelat care poate deveni mai închis la bătrânețe. Suprafața este aderentă când este umedă și lipsită de scuame. Marginea este puternic striată pe o porțiune de aproximativ 1 cm la maturitate.

Piciorul este destul de lung, având între 6 și 11 cm și un diametru de 1-1.5 cm. Acesta este acoperit cu fibrile portocalii palide, care adesea se prezintă dispuse într-un model solzos. Nu prezintă un inel și nici o bază sub formă de bulb, dar dispune de o volvă membranoasă, albicioasă, care prezintă o suprafață interioară de culoare portocalie.

Lamelele sunt libere sau ușor atașate de picior. Acestea sunt apropiate sau aglomerate și au culoarea albă. Lamelulele intercalate sunt prezente frecvent.

Carnea ciupercii Amanita crocea este albă și nu se schimbă atunci când este tăiată. 

Mirosul este dulce, dar nu foarte distinctiv.

Sporii sunt de culoare albă, de formă globoasă sau subgloboasă, cu dimensiuni cuprinse între 7 și 11 µm lungime și 8-10 µm lățime.

Cu ce poți confunda Amanita crocea?

Amanita crocea se poate confunda cu alte specii de Amanita.

Una dintre aceste specii este Amanita caesarea, o ciupercă comestibilă foarte apreciată și care se poate găsi în unele păduri din România cu o relativă ușurință. Pălăria sa este de un portocaliu strălucitor, având tot o margine striată, dar cu un aspect mai butucănos. Lamelele, piciorul și inelul său mare sunt toate de culoare galbenă, iar baza prezintă un bulb acoperit de o volvă proeminentă.

Amanita caesarea (roiniță-crăiță) - profil în care se remarcă părțile rezultate în urma ruperii atât a voalului total (volva), cât și a celui parțial (inelul)
Amanita caesarea (roiniță-crăiță) – profil în care se remarcă părțile rezultate în urma ruperii atât a voalului total (volva), cât și a celui parțial (inelul)

Amanita fulva, este, de asemenea, comestibilă și prezintă o pălărie brun-portocalie și lamele albe; piciorul său este neted, fiind llipsit de model și nu are miros sau gust distinctiv.

Amanita fulva - exemplar întreg (piciorul este neted față de A. crocea)
Amanita fulva – exemplar întreg (piciorul este neted față de A. crocea)

Ambele specii sunt comestibile, dar necesită gătire completă înainte de consum. 

Însă, cel mai de temut pericol îl reprezintă A. phalloides, care morfologic aduce cu A. crocea, dar există totuși niște trăsături semnificative.  A. phalloides se prezintă, însă, cu nuanțe ale cuticulei bej-verzui sau galben-verzui, uneori chiar albicioase. A. phalloides prezintă, asemeni A. caesarea, volve generoase care acoperă exemplarul complet sau aproape complet în stadiul tânăr, având și baza piciorului bombată (sub formă de bulb), pe când baza piciorului la A. crocea se termină drept, iar volva este mai puțin proeminentă. Totodată, A. crocea nu prezintă inel.

Amanita phalloides (toxică) - exemplar gălbui, dar se remarcă tonalitățile mai verzui
Amanita phalloides (toxică) – exemplar gălbui, dar se remarcă tonalitățile mai verzui

Este Amanita crocea comestibilă?

Deși Amanita crocea este o ciupercă comestibilă, necesită o gătire completă înainte de consum, deoarece conține anumite toxine care sunt distruse prin căldură. Cu toate acestea, este important de reținut că multe alte ciuperci din genul Amanita sunt extrem de otrăvitoare, deci este esențială o identificare corectă înainte de consum. Noi nu recomandăm consumul acestei ciuperci.

Evitarea otrăvirii

După cum spuneam, Amanita crocea este condiționat comestibilă, iar dacă dorești să o consumi, îți atragem atenția asupra riscului de confuzie cu alte ciuperci din cadrul genului Amanita care sunt otrăvitoare. Prin urmare, este esențial să utilizezi un cuțit de ciuperci pentru a recolta ciuperca în întregime, inclusiv volva, pentru a permite o identificare precisă. În plus, ciupercile trebuie să fie procesate imediat după recoltare, deoarece nu sunt potrivite pentru depozitare.

____________________

Ce îți punem la dispoziție?

Dacă te pasionează culesul de ciuperci și ai vrea să înveți să identifici mai multe specii, te invităm la cursurile noastre, pe care le găsești aici. Vei găsi atât cursuri în variantă online, cât și cu evenimente practice, în natură.