agaricus campestris palarie lamele sectie

Agaricus campestris (ciuperca de câmp) – identificare

Etnografia ciupercii Agaricus campestris (ciuperca de câmp)

Agaricus campestris (ciuperca de câmp) este una dintre cele mai cunoscute și consumate ciuperci din Europa. Pășunile pe care pasc oile, caii și vacile, produc de multe ori o cantitate foarte mare de ciuperci încă din timpul primăverii, până la începutul toamnei, dar nu în fiecare an, din păcate.

Ciuperca este o comestibilă excelentă și poate fi folosită în orice rețetă pentru care sunt potrivite șampinioanele de la supermarket (ciuperci cu care se înrudesc îndeaproape). Este excelentă în diverse preparate, risotto-uri și omlete, și este foarte aromată (mai ales exemplarele mature), deci este potrivită pentru a fi folosită la supe sau la sosuri datorită gustului caracteristic.

Exemplarele bătrâne pot fi infestate de viermi care intră în carnea pălăriei prin lamele, așa că se recomandă să fie inspectate cu atenție și să se excludă din alimentație exemplarele foarte vechi.

Agaricus campestris exemplar batrin
Se recomandă să se excludă din alimentație exemplarele foarte vechi.

Care este etimologia ciupercii Agaricus campestris?

Epitetul specific campestris, ales de Carl Linnaeus în 1753 și neschimbat până în prezent, provine din cuvântul latin care se referă la câmp (pășune).

În SUA, această ciupercă comestibilă comună, care este de fapt specia-tip a genului Agaricus, este cunoscută îndeosebi ca fiind ciuperca de luncă. Ciupercile cu lamele sunt denumite „agarics”, iar la începuturile taxonomiei ciupercilor, cele mai multe dintre cele cu lamele au fost pur și simplu incluse într-un singur gen gigantic, Agaricus.

Ce fel de ciupercă este Agaricus campestris și unde o poți întâlni?

Agaricus campestris (ciuperca de câmp) este o specie cu o distribuție largă, fiind răspândită pe întreaga planetă. Aceasta apare în cea mai mare parte a Europei, Africa de Nord, Asia (inclusiv India, China și Japonia) și în SUA, Canada și Australia. 

Crește în zone deschise, cum ar fi câmpurile și pajiștile pășunate de oi, bovine sau cai, grădini și, de asemenea, poate crește chiar în păduri mai deschise. 

Agaricus campestris palarie lamele picior exemplar matur
Exemplare mature de Agaricus campestris

Când poți întâlni Agaricus campestris?

Sezonul caracteristic este primăvara, prima fructificație fiind în lunile aprilie-mai, iar a doua tură apare pe la sfârșitul verii, începutul toamnei.

Cum identifici ciuperca Agaricus campestris?

Crește în cercuri sau în grupuri mari și poate fi destul de greu de diferențiat de alte ciuperci din cadrul aceluiași gen. Nu este recomandabil să se considere culoarea pălăriei ca unul dintre atributele principale pentru identificare, deoarece aceasta poate să fie diferită de la un exemplar la altul.

Pălăria are diametrul cuprins între 3 și 11 cm, este cărnoasă, mai rotunjită central și aplatizată spre margine. De obicei marginea rămâne orientată înspre jos sau ușor rulată chiar și atunci când pălăria s-a extins complet. 

Suprafața pălăriei prezintă o cuticulă albă, mătăsoasă; unele sunt netede, în timp ce altele sunt destul de aspre, cu scuame maronii, mai evidente în centru. Aspectul variabil al pălăriei poate face mai complicat procesul de identificare.

Agaricus camoestris lamele
Culoarea lamelelor este variabilă trece de la alb, la roz și la maro, schimbându-se pe măsură ce se dezvoltă ciuperca

Stratul himenial este compus din lamele aglomerate și libere. Culoarea lamelelor este variabilă: alb, roz, maro. Diferența cromatică se datorează stadiului de dezvoltare, începând de la nuanțe deschise și închizându-se odată cu coacerea sporilor, adică de la un roz deschis la început, acestea se transformă într-un maro închis și, în cele din urmă, aproape negru pe măsură ce fructul se maturizează.

Culoarea sporilor (sporulația) este maronie.

Piciorul are o înălțime de la 3 până la 10 cm și diametrul de la 1 până la 2 cm, suprafața este netedă deasupra inelului și oarecum solzoasă dedesubt. Acesta este mai mult sau mai puțin cilindric și uniform. Inelul are margine simplă, este membranos, îngust și fragil și nu atârnă pe picior. Inelul este efemer și de multe ori ajunge să dispară complet până când corpul fructifer ajunge la maturitate. 

Culoarea piciorului este albicioasă, uneori transformându-se în rozaliu, dar nu ajunge să se îngălbenească la tăiere. 

agaricus campestris palaria picior exemplar tiner
Exemplare tinere de Agaricus campestris

Carnea groasă este albă, devine roz în contact cu aerul, dar nu se îngălbenește niciodată în niciuna din părțile componente.

Mirosul este ușor, plăcut, fiind cel clasic de ciupercă.

Cu ce poți confunda Agaricus campestris?

Riscul cel mare îl reprezintă confuzia cu mortalele albe: Amanita verna, dar care este cunoscută pentru faptul că apare doar primăvară și care încă nu a fost semnalată în România în surse sigure (fiind caracteristică, de altfel, continentului european) și Amanita virosa sau chiar Amanita phalloides decolorată. Însă toatea acestea își păstrează întotdeauna culoarea albă a lamelelor și au volvă.

Amanita phalloides decolorata
Amanita phalloides, o ciuperca mortală cu care putem confunda Agaricus campestris

În cadrul aceluiași gen, poate fi confundat cu A. arvensis, care miroase a anason și este, de asemenea, comestibil. Agaricus arvensis este de obicei ceva mai mare. Deși are inițial o pălărie albă similară, la maturitate capătă o nuanță lejer gălbuie, lucru ce îl face mai complicat de diferențiat de A. xanthodermus

Agaricus bitorquis, este foarte asemănătoare, dar cu un inel dublu subțire. Preferă locurile uscate, compactate, lângă cărări și trotuare, fiind adesea asociată cu asfaltul. Are dimensiuni mult mai mari, o formă mai robustă și ajunge să prezinte adesea o ușoară depresiune centrală. Acesta este, de asemenea, comestibil.

Agaricus xanthodermus este specia-tip a grupului de Agaricus toxic și se caracterizează prin prezența unui picior mai scurt, miros neplăcut de chimicale, se îngălbenește dacă este lovit / frecat, în special pe pălărie și prezintă o bază oxidată în galben, vizibilă mai ales la tăiere. Mirosul cel mai puternic se simte la baza piciorului. Pe lângă el, mai sunt câteva specii toxice foarte asemănătoare, având în comun mirosuri neplăcute și îngălbenirea cărnii, totodată și faptul că nuanțele lamelelor sunt diferite, dar fiecare specie trebuie analizată în parte în detaliu pentru a fi încadrată corespunzător.

Agaricus xanthodermus
Agaricus xanthodermus se poate deosebi prin faptul că se îngălbenește la frecare/lovire și are un miros neplăcut de chimicale

____________________

Ce îți punem la dispoziție?

Dacă te pasionează culesul de ciuperci și ai vrea să înveți să identifici mai multe specii, te invităm la cursurile noastre, pe care le găsești aici. Vei găsi atât cursuri în variantă online, cât și cu evenimente practice, în natură.

Dacă vrei să afli mai multe despre ciuperci prin intermediul cărților, îți punem la dispoziție mai multe titluri pe acest subiect, cum ar fi: Ghidul culegatorului de ciuperci – 555 specii

Orice pasiune are nevoie de unelte specifice pentru a o putea face la un nivel cât mai înalt, briceagul pentru ciuperci fiind un element de nelipsit.

Pentru a culege responsabil și în siguranță d.p.d.v. alimentar, îți recomandăm să culegi ciupercile într-un coș de nuiele, astfel încât acestea să fie transportate la aer și să existe și posibilitatea de a împrăștia sporii prin pădure. Avem diverse modele de coșuri.