Amanita caesarea (crăiță, roiniță) – identificare

Etnografia ciupercii Amanita caesarea (crăiță, roiniță)

Amanita caesarea (crăiță, roiniță) are un lung istoric de consum, încă de pe vremurile Imperiului Roman, așadar de mai bine de 2000 de ani. Această ciupercă a fost considerată o delicatesă la masa festivă a Curții Romane și a primit chiar și titlul de princeps fungorum. Se presupune că astfel a ajuns și în Dacia pe vremea ocupației romane.

Primii împărați romani, care purtau toți numele și de Cezar (fapt ce face mai dificil să urmărim parcursul istoric) erau foarte pasionați de această delicatesă. Pasiunea lor pentru această ciupercă a condus și la diverse fapte macabre.

Se crede că Agrippina, soția împăratului Claudius, a complotat să-și otrăvească soțul prin introducerea într-o masă cu ciuperci dată de Cezar a mortalei Amanita phalloides. Agrippina dorea ca Nero, fiul ei dintr-o căsătorie anterioară, să preia tronul imperial, așa că s-a gândit la o metodă ingenioasă, dar practică pentru acele vremuri. Agrippina îl implicase și pe Xenofont, medicul care a fost chemat să-l trateze pe Claudius, în această conspirație: împăratul bolnav a primit mai degrabă un „medicament” toxic decât un purgativ. Claudius, bineînțeles că nu avea cum să iasă victorios în urma unui asemenea tratatment, iar Nero i-a urmat ca împărat. 

Alt lucru care demonstrează aprecierea împăraților romani față de această ciupercă este faptul că exista o lege care obliga pe oricine care găsea Amanita caesarea să o ducă Cezarului, nicidecum nu putea să o păstreze pentru el însuși. În sens contrar, dacă această lege nu era respectată și cineva ar fi fost prins că a avut îndrăzneala să consume ciuperca și să nu o prezinte la Curtea împăratului, risca să-și piardă viața.

Amanita caesarea este una dintre cele mai mari reprezentante ale genului, uneori diametrul pălăriei ajungând în jur de 20 cm. În sudul Europei și, mai ales, în regiunea mediteraneană, crăițele sunt foarte căutate, cele mai valoroase exemplare fiind cele culese în întregime, cu tot cu volvă și celelalte componente, încă în faza de „ou”. Însă, această practică nu este responsabilă și prietenoasă cu mediul, motiv pentru care noi nu o recomandăm. Ciuperca reprezintă o delicatesă culinară, indiferent de stadiu!

Care este etimologia ciupercii Amanita caesarea?

Dată fiind aprecierea împăraților romani față de această ciupercă, este de la sine înțeles că Amanita aceasta nu putea să fie decât a Cezarului, iar epitetul specific „caesarea” ilustrează întocmai acest fapt. 

Originea numelui generic însă nu este clară. Unele autorități consideră că „Amanita” provine din cuvântul latin „amandere” (a alunga, a ține pe cineva departe), care ar face astfel referire la toxicitatea sa. Etimologul german Helmut Genaust are o altă ipoteză, el considerând că ar putea fi un nume derivat din termenul grec Amanos (Ἁμανός), astfel denumiți niște munți din Turcia.

Ce fel de ciupercă este Amanita caesarea (crăiță, roiniță) și unde o poți întâlni?

Amanita caesarea este o ciupercă care face micoriza (ectomicoriză) cu stejarul, astfel o poți întâlni în păduri de stejar sau în cele mixte.

Când poți întâlni Amanita caesarea (crăiță, roiniță)?

Fiind o specie iubitoare de căldură, apare în sezonul cald sau atât cât ține acesta dacă se prelungește față de clasica perioadă de vară. De obicei, începe să fructifice din iunie până în septembrie și chiar octombrie, dacă temperaturile se mențin ridicate.

Cum identifici ciuperca Amanita caesarea (crăiță, roiniță)?

Pălăria este portocalie (oranj), inițial convexă, se aplatizează odată cu maturizarea. Diametrul este cuprins între 6 și 18 cm și prezintă o margine striată. Majoritatea exemplarelor ajung să aibă cel puțin o despicare marginală, datorită faptului că tind să piardă destul de rapid conținutul de umiditate din cauza legăturii pe care o au cu clima caldă unde preferă să se dezvolte, fiind ciuperci termofile. Totuși, dacă se află în pădure la umbră, pălăriile pot să rămână intacte.

Suprafața pălăriei este netedă și uneori prezintă fragmente de voal neregulate, dar mai cel mai adesea sunt fără.

Suprafața fertilă este formată din lamele libere și înghesuite. Acestea sunt de culoare gălbuie și este important de reținut, deoarece este un factor diferențiator important.

Culoarea sporilor (sporulația) este albă.

Piciorul este gălbui cu nuanțe portocalii, prezintă adesea asperități și fragmente de voal atașate. Inelul este mare, galben pastelat, uneori putând avea, de asemenea, nuanțe portocoliu-pastel. Are o înălțime cuprinsă între 5 și12 cm lungime, iar diametrul între 1,5 și 2,5 cm. Baza piciorului este acoperită cu o volvă albă asemănătoare unui sac, de unde și denumirea de volvă saciformă.

Carnea este albă, doar în apropiere de cuticulă este colorată galben, iar consistența este fragedă.

Mirosul nu este distinctiv.

Cu ce poți confunda Amanita caesarea (crăiță, roiniță)?

Cel mai important criteriu de diferențiere față de alte specii de Amanita care pot să fie toxice este faptul că A. caesarea are lamelele, piciorul și inelul galbene, pe când toate celelalte le au albe sau prezintă doar piciorul colorat în alte nunațe, cum ar fi portocaliu, bej sau maroniu, dar lamelele celorlalte specii nu sunt niciodată galbene. Cu toate acestea, intoxicații din cauza confuziilor se produc frecvent. 

Trebuie menționat faptul că pigmenții din cuticula speciilor din genul Amanita sunt hidrosolubili, asta însemnând că nuanțele de pe pălării se decolorează atunci când întâmpină condiții care favorizează umiditatea.

Cea mai frecventă confuzie se întâmplă cu Amanita muscaria (toxică), și mai ales Amanita muscaria var. aureola (toxică), o variație cu pălărie galben-portocalie care o face să fie și mai apropiată la nuanțe cu A. caesarea. Totodată, se poate confunda cu Amanita regalis (toxică), cu nuanțe mai aurii ale cuticulei. Toate acestea prezintă, în general, scuame distribuite pe toată suprafața pțlăriei, destul de regulate, dar acestea pot să se dezlipească din cauza unuia sau mai mulți factori mecanici asociați cum ar fi: lipirea de vegetația din jur, umiditate excesivă, melci sau alte animăluțe care au intrat în contact cu ele etc. Morfologic există și alte diferențe, cum ar fi bulbul bazal în cazul celor otrăvitoare și lipsa volvei saciforme care este prezentă la A. caesarea, dar și volva poate ajunge uneori să se deterioreze parțial. Așa că singurul criteriu care rămâne solid este culoarea galbenă a elementelor de partea inferioară (lamele, picior și inel) în cazul A. caesarea și alb în cazul celorlalte din acest grup.

Cel mai de temut pericol îl reprezintă A. phalloides, care morfologic este extrem de asemănătoare cu A. caesarea. A. phalloides se prezintă, însă, cu nuanțe ale cuticulei bej-verzui sau galben-verzuiu, uneori chiar albicioase, așa că incidența de confuzii în cazul exemplarelor desfăcute (ieșite din „ou”) este foarte mic. Problema o constituie însă dacă exemplarele culese au fost în stadiu de „ou”, deoarece atât A. caesarea, cât și A. phalloides prezintă volve generoase care acoperă exemplarul complet sau aproape complet în stadiu tânăr. 

Se mai confundă și cu alte specii de Amanita, dar mai puțin periculoase, cum ar fi Amanita crocea (comestibilă) sau A. fulva (comestibilă, nerecomandată). Amanita crocea este, de asemenea, portocalie, dar are un model asemănător pielii de șarpe pe picior și nu prezintă inel pe picior. Amanita fulva are pălăria brun-portocalie și lamelele albe și îi lipsește inelul de pe picior.

Ce întrebuințări are Amanita caesarea (crăiță, roiniță)?

Fiind o ciupercă atât de apreciată, era de așteptat să se studieze dacă prezintă și proprietăți medicinale. Ceea ce s-a descoperit este că Amanita caesarea are o activitate antioxidantă și antimicrobiană ridicată și are, de asemenea, acizi grași esențiali importanți necesari unei bune funcționări.

____________________

Ce îți punem la dispoziție?

Dacă te pasionează culesul de ciuperci și ai vrea să înveți să identifici mai multe specii, te invităm la cursurile noastre, pe care le găsești aici. Vei găsi atât cursuri în variantă online, cât și cu evenimente practice, în natură.

Dacă vrei să afli mai multe despre ciuperci prin intermediul cărților, îți punem la dispoziție mai multe titluri pe acest subiect, cum ar fi: Ghidul culegatorului de ciuperci – 555 specii

Orice pasiune are nevoie de unelte specifice pentru a o putea face la un nivel cât mai înalt, briceagul pentru ciuperci fiind un element de nelipsit.

Pentru a culege responsabil și în siguranță d.p.d.v. alimentar, îți recomandăm să culegi ciupercile într-un coș de nuiele, astfel încât acestea să fie transportate la aer și să existe și posibilitatea de a împrăștia sporii prin pădure. Avem diverse modele de coșuri.