De ce ar trebui și TU să culegi din flora spontană

O scurtă istorie a Foraging-ului, adică a Culesului din flora spontană

Pentru a putea vorbi despre importanța pe care o are în viața noastră culesul din flora spontană, într-un cuvânt Foraging-ul, trebuie să mergem chiar până la începuturile omenirii.

Se estimează că omul (Homo sapiens) are o vechime de 200.000-300.000 de ani, aceasta fiind vârsta speciației sau a desprinderii din strămoșul Homo erectus. 

Pe o perioadă de 90-95% din timpul acestuia pe Pământ, omul a supraviețuit și s-a întreținut cu ceea ce și-a procurat din flora spontană, fiind vânător-culegător până aproximativ acum 11.000 de ani. Atunci e momentul când omul începe procesul de domesticire a plantelor și învață cum să le cultive el însuși; cu alte cuvinte, să le stăpânească. Momentul acesta se cunoaște a fi Revoluția Neolitică.

Până să înceapă să dezvolte tehnicile agricole, oamenii erau organizați în grupuri și se hrăneau conform cu ciclurile anotimpurilor. Plantele sălbatice comestibile au constituit hrana noastră de bază, fiind de o importanță primară pentru omenire. Faptul că noi ne aflăm astăzi aici le-o datorăm într-o mare măsură plantelor. Evident că asta s-a putut face doar prin acumularea de cunoștințe, omul învățând să deosebească plantele comestibile de cele toxice printr-un proces lung și dureros, soldat cu moartea multor semeni. Neexistând metode moderne de testare în laborator, selecția elementelor comestibile s-a făcut prin singura metodă de care aceștia dispuneau: probă-eroare. Așadar, pentru ca noi să deținem cunoștințele din prezent, mulți au fost aceia care și-au pierdut viața. Ca o formă de respect pentru sacrificiul străbunilor noștri avem posibillitatea să practicăm și noi acest mod de viață, măcar într-o oarecare măsură, și să dăm mai departe generațiilor ce vor veni toate aceste cunoștințe despre foraging agonisite pe parcursul a sute de mii sau chiar a milioane de ani, depinde de unde socotim. 

Înainte ca Homo sapiens să ajungă să se definească pe axa evolutivă, strămoșii hominini s-au hrănit cu elemente din flora spontană timp de milioane de ani. 

Clima și mediul au determinat cum era viața pentru fiecare grup specific de oameni, dar există anumite reguli generale care se aplicau oricărui grup de culegător-vânători. Cu siguranță, cunoștințele despre mediul în care trăiau trebuiau să fie la un nivel foarte avansat și detaliat. Teritoriul de unde-și puteau procura hrana trebuia să fie destul de extins și era proporțional cu condițiile de mediu; cu cât acestea erau mai dure, cu atât terenul trebuia să fie mai mare, iar dacă găseau resurse de hrană din abundență, evident că și teritoriul era unul mai mic. Deoarece era necesar ca aceștia să parcurgă mult teren, adesea instalau tabere temporare.

Ce presupune Foraging-ul?

În primul rând, termenul „Foraging” este împrumutat din limba engleză. Înainte de a intra în polemici legate de semantică și de originea cuvintelor, termenul acesta are o recunoaștere globală – adică nu este folosit doar în țările în care se vorbește limba engleză – și descrie o mișcare, în aparență, nouă, în practică, de când lumea.

Acesta se referă la a te baza pe hrana oferită de natură prin:

·         colectarea de plante, ciuperci, animale mici, păsări și insecte

·         utilizarea animalelor ucise de alți prădători

·         vânătoarea

Cuvântul „foraging” poate fi folosit interschimbabil cu „vânătoare și colectare”.

Nu doar noi, oamenii, căutăm hrană. Există multe animale care fac asta. Ceea ce ne diferențiază de alte animale este capacitatea de a comunica verbal, de a acumula cunoștințele și de a le transmite generațiilor mai tinere. Aceste abilități le-au permis oamenilor să-și perfecționeze treptat metodele de căutare a hranei. De fapt, am putea spune că însăși căutarea hranei a fost cea care a condus la crearea omului. Evoluția multor trăsături ale oamenilor s-a datorat căutării de mâncare și a dificultăților pe care le-au întâlnit în procurarea acesteia. Astfel s-au produs schimbări precum:

·         mersul pe două picioare (bipedism)

·         pierderea majorității părului

·         intestine mai subțiri

·         creier mai mare

·         mai bună comunicare

Elementele din flora spontană, atât plantele, cât și ciupercile, sunt pline de vitalitate și de nutrienți de înaltă calitate. Asta este și ceea ce a garantat succesul supraviețuirii noastre chiar și înainte de a putea controla producerea hrănii. Pe când eram doar culegători și vânători, accesul la hrană nu era nici garantat, nici constant, și mai era și doar sezonier. Sistemul de păstrare a mâncării era fie inexistent, fie rudimentar, așa că omul trebuia să se bazeze, în special, pe ceea ce avea la îndemână. Astfel, alimentele pe care omul le ingera în acele timpuri erau mult mai reduse cantitativ, dar net superioare calitativ.

În momentul în care omul a început să controleze focul și să gătească, accesul la o gamă și mai variată de surse de nutrienți a fost implicit. Atunci intră în joc și consumul ciupercilor și valorificarea nutrienților acestora, pentru că la elementele cele mai râvnite din ciuperci doar prin termizare poți ajunge.

Prin domesticirea plantelor și a animalelor, am pierdut o gamă foarte largă de elemente din dietă și, în consecință, sursele de nutrienți s-au împuținat drastic. Prin domesticire, nu doar că am pierdut din diversitate, ci și din calitate. Plantele selectate au fost cele care au putut fi controlate de om, iar, rând pe rând, selecția a devenit și mai restrânsă. Astfel am ajuns în zilele noastre la doar câteva soiuri de plante acceptate. Am infantilizat gusturile. Acceptăm doar ceea ce e dulce, eventual acrișor, gusturile alese fiind cele care nu au caracter predominant, iar texturile sunt moi și fine. Nu mai suportăm amarul, nici ceea ce e prea fibros sau ațos, de multe ori nu ne place nici dacă e prea gelatinos. Unde mai pui că a ajuns să primeze forma în detrimentul calității nutrienților? de altfel, acesta fiind un fapt ce caracterizează timpurile în care trăim în orice domeniu de activitate ne-am uita sau în orice aspect al vieții.

Buruienile

Pe nedrept, unele dintre plantele cele mai nutritive care nu au nevoie de îngrijirea noastră, pentru că ele cresc nestingherite pe la toate gardurile, sunt numite peiorativ „buruieni”. Cu acestea s-au hrănit strămoșii noștri astfel încât și TU să fii azi AICI. Mult mai nutritive decât ceea ce ne furnizează agricultura în general, buruienile sunt desconsiderate, sunt smulse și sunt urâte. 

Le dăm la o parte pentru că, în primul rând, le-am uitat. Nu mai știm care sunt comestibile și/sau medicinale, nu mai știm cât sunt de nutritive sau cât sunt de gustoase. Nu mai știm nici cu gusturile sau cu texturile diferite ce anume să facem. Așa că nu facem altceva decât să le excludem și să nu mai avem apreciere pentru ele. De unde să și vină respectul dacă am pierdut cunoștințele?

Ciupercile sălbatice

Ciupercile sunt alimente foarte complexe din punct de vedere nutrițional și ne furnizează de la aminoacizii esențiali, la minerale și vitamine, până chiar și la proteine și grăsimi de foarte bună calitate. După cum am menționat deja, de ciuperci, însă, omul a putut să beneficieze cu adevărat abia după ce a descoperit și a controlat focul, deoarece pentru a ajunge la ceea ce este mai bun într-o ciupercă, este nevoie să o gătim. Mai multe despre acest subiect, poți citi AICI.

Menținerea sănătății prin Foraging

Dincolo de faptul că plantele și ciupercile din flora spontană abundă în vitamine și de minerale, de nutrienți de înaltă calitate, dincolo de faptul că putem accesa o adevărată farmacie în natură, mai există un aspect care se reflectă tot asupra sănătății și a stării noastre de bine. Acesta ne poate părea unul indirect sau secundar, dar este tot atât de important și de direct precum sunt nutrienții și medicamentele: mișcarea. Nu poți culege din flora spontană decât dacă te miști, astfel întreg corpul este activat. Plus că această activitate fizică este adânc înscrisă în codul nostru genetic, fiind una de bază, iar asta se reflectă și asupra bună-stării mentale.

Alte beneficii și schimbări pe care le produce Foraging-ul

Foraging-ul ne ține aproape de natură, nu poți practica această activitate fără să cunoști elementele din flora spontană. Și cunoscându-le, cel mai probabil te vei și apropia de ele și vei începe să le admiri și chiar să le respecți. Nu putem iubi și respecta ceva sau pe cineva decât cunoscându-o/l.

Pentru a cunoaște, va trebui să cauți, să citești, să te informezi, iar asta va contribui la dezvoltarea abilităților tale autodidactice. Vei fi mai independent. Și față de sistem.

Pentru a putea identifica corect, va trebui să urmărești detalii de formă, de culoare, de mediu, de miros, tactile, uneori chiar auzul etc. Așadar toate simțurile îți vor fi exersate și, fără doar și poate, îți vei dezvolta simțul detaliului.

A se nota că atât recomandările despre ce trebuie urmărit în identificare, cât și ceea ce trebuie evitat, diferă puțin în cazul plantelor față de cel al ciupercilor. Este obligatoriu să se evite gustatul în procesul de identificare, mai ales în cazul plantelor! Chiar și manipularea plantelor necunoscute cu mâinile goale este nerecomandată și, de asemenea, se recomandă chiar evitarea mirosirii acestora.

Vei ajunge să descoperi o diversitate de gusturi și de texturi, iar astfel vei putea avea acces la o experiență gastronomică mai complexă.

Plantele și ciupercile sălbatice sunt gratuite, dar trebuie ținut cont de faptul că sunt pentru toată lumea, așa că această activitate trebuie practicată cu considerente pentru celelalte viețuitoare, dar și pentru reproducerea speciei și pentru menținerea populațiilor existente.

Natura oferă suficient pentru toate viețuitoarele, iar omul face și el parte din natură, precum toate celelate animale. Numărul de culegători este infim, chiar și printr-o promovare intensă, creșterea comunității este anevoioasă – pentru că doar așa poate fi procesul – astfel, noi, oamenii, nu reprezentăm nicidecum o amenințare pentru resursele viețuitoarelor din pădure. 

Culesul din flora spontană ar trebui privit ca pe un act de responsabilitate socială, nicidecum inversul, evident, integrând în această activitate bunul-simț și o abordare sustenabilă/responsabilă față de mediu.

După cum bine zice colegul meu, Quim: „Locul omului este în natură și noi trebuie să ne facem partea de datorie!”

Pe lângă aceasta, culesul din flora spontană evită și toată industria ambalajelor și ceea ce implică aceasta, inclusiv la nivel de energie consumată, pe lângă plasticul folosit în producerea lor. Plantele și ciupercile sălbatice nu vin ambalate ;). Deci e de departe mult mai eco-friendly să culegem, decât să achiziționăm alimente, indiferent de tipul ambalajului sau de faptul că ambalajul respectiv ulterior s-ar recicla. Bineînțeles, acest aspect se aplică atunci când ne culegem singuri hrana. Dacă vorbim de alimente provenite din sau făcute cu elemente din flora spontană, dar cumpărate din magazin, evident că acolo vor fi implicate anumite ambalaje.

Așadar, culesul din flora spontană are câteva atribute care îți pot transforma viața într-una mai armonioasă, mai sănătoasă, mai apropiată de natură și de tine însuți; rezumat spus, o viață mai echilibrată.

Întoarcerea la Foraging

Dat fiind faptul că societatea noastră nu mai este deloc orientată spre această formă de trai, nici resursele nu se găsesc la îndemână. Practic, suntem nevoiți să ne re-educăm pe mai multe laturi, fără a avea niciun fel de sprijin din partea societății. Bunicii noștri sunt tot mai puțini aceia care mai dețin câteva din cunoștințele de odinioară, iar școala nu oferă informații în această direcție. Așadar, nu avem nici mentori, dar și trăim într-o societate care nu mai are cultura culesului.

În momentul de față, din cauză că am pierdut atât de mult din ceea ce putem accepta la nivel de gust și de texturi, se pare că nici cei mai experimentați dintre culegători nu pot accepta mai mult de 30% din farfurie să fie reprezentată de plante sălbatice. Procentul este cu ceva mai mare în cazul ciupercilor, dar, per ansamblu, dieta în zilele noastre nu mai are cum să fie 100% formată din elemente provenite din flora spontană. Făcând media, procentul mai mare din dieta oricărui culegător va fi format tot din ingrediente provenite din agricultură și zootehnie. Cunoscând acest aspect, poate-ți va mai ușor să accepți progresul ca fiind unul lent și că rezultatele în condiții de siguranță pot fi obținute doar într-un interval de timp lung. Nici nu este recomandat altfel, pentru că nu putem să consumăm decât ceea ce cunoaștem temeinic și ceea ce nu mai prezintă risc de confuzie. Iar asta numai cu mult timp dedicat și cu devotament se poate realiza. Așadar, orice culegător va merge să cumpere și produse de la magazine și din piață. În cel mai bun caz, va încerca să aibă cât mai multe surse locale și să aibă acces la elemente cât mai puțin tratate… dar să nu fii surpins că ai să mă întâlnești pe la vreun supermarket :D. Conștientizând că întoarcerea este una treptată și care necesită timp, frustrările vor fi mai mici sau aproape inexistente. Iar asta va asigura și progresul.

____________________

Ce îți punem la dispoziție?

Dacă te pasionează culesul de ciuperci și ai vrea să înveți să identifici mai multe specii, te invităm la cursurile noastre, pe care le găsești aici. Vei găsi atât cursuri în variantă online, cât și cu evenimente practice, în natură.

Dacă vrei să afli mai multe despre ciuperci prin intermediul cărților, îți punem la dispoziție mai multe titluri pe acest subiect, cum ar fi: Ghidul culegatorului de ciuperci – 555 specii

Orice pasiune are nevoie de unelte specifice pentru a o putea face la un nivel cât mai înalt, briceagul pentru ciuperci fiind un element de nelipsit.

Pentru a culege responsabil și în siguranță d.p.d.v. alimentar, îți recomandăm să culegi ciupercile într-un coș de nuiele, astfel încât acestea să fie transportate la aer și să existe și posibilitatea de a împrăștia sporii prin pădure. Avem diverse modele de coșuri.