cules de ienupăr (Juniperus communis)

Foraging: regula jocului în societatea viitorului

Suntem ceea ce suntem ca urmare a modului în care am ajuns să ne culegem hrana de-a lungul istoriei și să transmitem această informație celor tineri. Adică, asta se datorează faptului că pe întreaga noastră axă evolutivă am practicat foraging-ul. În prezent, suntem oameni bine formați pentru a dezvolta sarcini foarte specifice și ne descurcăm în comunități mari, prin intermediul legăturilor indirecte. Totuși, auzim încontinuu că actualul sistem economic nu este sustenabil și se presupune că în viitor va trebui să jucăm jocul vieții după cu totul alte reguli. Care vor fi acelea și cum ne putem pregăti?

Ce înseamnă cuvântul foraging?

Cuvântul englezesc „foraging”, „forrajeo” în spaniolă sau „foraggiamento” în italiană, înseamnă căutare de alimente și se referă la a obține hrana direct din natură.

În etologie (știința care cercetează comportamentul animal), termenul de „foraging” (în continuare „culesul”) se referă la comportamentele care vizează obținerea de hrană, cum ar fi: căutarea, recunoașterea, explorarea, selecția și manipularea alimentelor. (Am scris mai multe pe această temă AICI.)

Din cei 315 000 de ani în care specia noastră a fost definită ca atare, Homo sapiens, abia în ultimii 10 000 (începând cu perioada neolitică) omul a descoperit și a început să practice agricultura și zootehnia; înainte de această perioadă, toate nevoile noastre erau suplinite direct din mediul natural.

În prezent, termenul de foraging se folosește într-un sens mult mai amplu; cei mai mulți dintre noi, atunci când vorbim despre culesul din flora spontană, nu ne rezumăm doar la hrană ci ne referim la orice fel de întrebuințare a elementelor din sălbăticie, fie că le folosim ca medicament, în scop tinctorial, decorativ sau pentru a obține materii prime pentru construcție sau artizanat.

Usnea este culeasă în special pentru prepararea tincturilor și a maceratelor
Usnea este culeasă în special pentru prepararea tincturilor și a maceratelor, cu diferite scopuri

O observație foarte interesantă, făcută de echipa IncrEdible în urma organizării numeroaselor activități de cules, este aceea că rolurile comportamentale ale indivizilor se schimbă, atunci când se află în procesul de colectare din mediul natural, și că această schimbare este semnificativă și deloc întâmplătoare.

Ce înțeles are foraging-ul, din punct de vedere sociologic?

Culesul din flora pontană a fost cea mai importantă activitate pentru noi, ca specie, și nu doar cu referire la timpul dedicat culesului pe tot parcursul evoluției noastre, ci și la faptul că a fost activitatea care ne-a configurat cel mai mult, din punct de vedere comportamental.

De ce avem un comportament de culegători?

Practicile de cules au fost întotdeauna de mare relevanță pentru indivizi și pentru grupuri. Specia noastră este una care se naște fără instincte legate de identificarea de hrană și este nevoie de o legătură socială care să permită ca activitatea respectivă sa fie transmisă indivizilor tineri. Acest lucru contribuie negreșit la întărirea legăturilor de încredere, a sentimentului de apartenență și devotament față de grup sau de clan.

Fiindcă culesul afectează în mod direct eficiența individului în cadrul grupului, dar și în mediu, această activitate a determinat succesul biologic al individului, supraviețuirea și reproducerea. Deci, o bună cunoaștere a elementelor comestibile și a celor toxice era necesară pentru maximizarea șanselor de supraviețuire. 

Așadar, un comportament în care se acordă atenție și dedicație foraging-ului, împreună cu un atașament din partea adulților grupului față de cei tineri și înțelegerea nevoii de a transmite cu multă acuratețe informațiile legate de culesul din flora spontană, a fost determinant în evoluția speciei noastre. Pur și simplu, grupurile care nu au pus accent pe aceste aspecte au dispărut de pe scala evoluției. 

Diferite plante sălbatice culese pentru consum și ceaiuri
Diferite plante sălbatice culese pentru consum și ceaiuri

Teoria culesului

Teoria culesului aparține unei ramuri a ecologiei care se numește ecologia comportamentului și se bazează pe unități de energie obținute versus unități de timp investite, depinzând de diferite alegeri.

Alegerile pe care le făceau culegătorii, legate de zone, de speciile culese sau de migrarea în căutare unor anumite resurse, erau determinante pentru a putea supraviețui în trecut; o bună cunoaștere a ciclurilor naturii putea asigura supraviețuirea grupurilor de umani.

Cules de plante sălbatice comestibile - Veronica beccabunga
Cules de plante sălbatice comestibile – Veronica beccabunga

Așadar, sistemul de experimentare și lucrul în echipă, cu transmiterea de cunoștințe între persoane ne-a permis să fim o specie de succes și să ne răspândim prin toate ecosistemele pământului. Suntem cea ce suntem după cum am ales s ne culegem hrana și să ne învățăm tinerii.

De ce nu practicăm culesul în prezent?

În trecut, practicam culesul de grup (nu individual), o tehnică în care mai mulți indivizi se hrăneau împreună, profitând de avantajele grupului pentru a identifica, învăță, transporta, vâna sau a se proteja în timpul culesului. Acest sistem este obligatoriu atunci când nu ai acces la informație, siguranță sau resurse nelimitate și implică un nivel de colaborare care face grupul să devină principalul stâlp al fiecărui individ, nefiind posibilă supraviețuirea fără o structura de grup solidă, cu legături familiale sau sociale puternice, care să facă individul să aibă grijă de sine și totodată de ceilalți indivizi din grup.

Omul a pus în practică teoria culesului fără să o cunoască ca atare; întotdeauna am căutat tehnici, locații, alimente, perioade etc. care să ne permită să obținem maximul de energie posibil în unități de timp cât mai puține – cum este și normal, iar asta ne-a dus la specializare.

Specializarea este un concept tipic individualist, în care un individ se axează pe o activitate concretă într-un mediu cu mare abundență, acest lucru permițându-i să se descurce fără probleme și fără nevoia de a aparține unui grup, sau aparținând grupurilor foarte mari în care legăturile dintre indivizi nu sunt directe, ci indirecte.

Așa am ajuns unde suntem în prezent: niște oameni foarte bine formați pentru a dezvolta sarcini foarte specifice, care se descurcă în comunități foarte mari, prin intermediul legăturilor indirecte.

Tot mai multe părți ale plantelor au fost reintroduse în dieta practicanților de foraging, cum sunt inflorescențele - în imagine: Centaurea sp.
Tot mai multe părți ale plantelor au fost reintroduse în dieta practicanților de foraging, cum sunt inflorescențele – în imagine: Centaurea sp.

De ce te sfătuim să înveți să culegi din natură

Răspunsul la această întrebare poate părea absurd, dacă ne gândim la posibilul adresant: un om care are un salariu bun și lucrează într-un birou; de ce ar trebui el să cunoască plantele sau ciupercile comestibile din pădure?! De ce să resimtă el această nevoie, dacă viața lui sau a copiilor lui rămâne nealterată pe parcursul acestei vieți?! Bineînțeles, putem folosi argumente legate de proprietățile nutriționale superioare ale alimentelor sălbatice, de moștenirea educațională care ar trebui păstrată sau de beneficiile timpului petrecut în natură.

Dar cum ar fi dacă vremurile acestea, în care avem o atât de mare abundență de resurse s-ar termina? Conform analizele experților, vârfurile de producție ale mai multor materii prime este depășit deja sau va fi depășit curând, iar sistemul de producție prezent are nevoie de o mare cantitate de resurse pentru a se putea întreține.

Auzim încontinuu că actualul sistem economic nu este sustenabil și este de presupus că în viitor va trebui să trăim după cu totul alte reguli. Veți spune că și în trecut grupurile sau clanurile de oameni au găsit condiții speciale care le-au dat voie să devină specialiști, să se hrănească din una sau puține surse ușoare și abundente și să uite de toate celelalte surse greu de identificat sau de obținut. Da, dar așa cum zice legea culesului, acele comunități au dispărut și nu au mai putut participa în linia evolutivă care a ajuns până în zilele noastre.

Să nu uităm că prezentul sistem productiv este unul experimental, care are abia 50 de ani și ridică semne de întrebare serioase legate de efectivitatea lui, în timp ce celălalt sistema fost unul care ne-a permis să trăim și să evoluăm 305 000 de ani! Și nu ne-a mers așa de rău!

Așa că ne întrebăm: oare nu ar trebui să fim mai precauți și să nu punem toate ouăle în același coș? Nu ar fi bine oare, să profităm de acest moment istoric în care avem acces nelimitat la informație, pentru a ne întări cunoștințele despre mediu și despre cum să trăim cu el și din el?

Foraging - o activitate care crește atât abilitățile individuale cât și pe cele sociale
Foraging – o activitate care crește atât abilitățile individuale, cât și pe cele sociale

____________________

Ce îți punem la dispoziție?

Poți învăța mai multe despre ciuperci la cursul pe care îl avem dedicat acestui subiect: Curs de ciuperci sălbatice comestibile.

Dacă îți dorești să ai un ghid de ciuperci pe care să-l folosești la ieșirile tale pe teren, îți recomandăm cartea Ghidul culegatorului de ciuperci – 555 de specii.

Poți învăța mai multe despre plante la cursul pe care îl avem dedicat plantelor comestibile Curs de plante sălbatice comestibile, la oricare dintre cursurile de Plante medicinale sau la cursul de Vopsit cu plante sălbatice.

Dacă îți dorești să ai un determinator de plante și animale pe care să-l folosești la ieșirile tale pe teren, îți recomandăm cartea Determinator de plante și animale.