În perioada aceasta a anului, ar trebui să ne bucurăm de un strat generos de zăpadă și să găsim în plimbările noastre pădurea încă moțăind. Cu toate acestea, noi am dat de Primula vulgaris, o plantă veșnic verde, într-un stadiu numai bun de pus în salată!
Pe meleagurile noastre, există 3 specii de Primula cu flori galbene foarte asemănătoare între ele, unde caracteristica principală de diferențiere o reprezintă inflorescența, însă toate 3 sunt comestibile. Cele 3 specii sunt: Primula veris, Primula elatior și Primula vulgaris, cea din urmă fiind protagonista acestui articol.
Pe lângă faptul că este unul dintre vestitorii primăverii, această plantă este cunoscută atât pentru conținutul său ridicat în vitamine, cu precădere vitamina C, cât și pentru acțiunea sa în prevenirea și ameliorarea unora dintre bolile pulmonare. Principiile active se remarcă în special la Primula veris (syn. Primula officinalis Hill) – termenul „officinalis” făcând referire la valoarea medicinală – dar nici P. vulgaris nu este de ignorat. Și ce resursă prețioasă pentru a-ți întări sistemul imunitar este aceasta!
Unde poți întâlni Primula vulgaris?
Primula vulgaris este nativă vestului și sudului Europei, dar se extinde din nordul continentului (zona centrală a Norvegiei, Danemarca, Olanda, nordul Germaniei și Belgia) până în nord-vestul Africii (Algeria) și sud-vestul Asiei.
Crește în păduri de foioase și pe lângă garduri, sub tufișuri, în livezi sau pe malul pâraielor. Se dezvoltă cel mai bine pe solurile bogate în nutrienți și humus.
Cum identifici Primula vulgaris?
Primula vulgaris este o plantă perenă, ce are frunzele dispuse circular aproape de sol, formă de creștere ce se cunoaște sub denumirea de „rozetă bazală”. Frunzele sunt încrețite, dințate neregulat, având o formă care variază de la ovală până la lanceolată. Suprafața superioasă este glabră (netedă), iar pe partea dorsală acestea prezintă perișori moi, dând o senzație plăcut catifelată. Primele frunze rulate apar foarte devreme, apoi, pe măsură ce acestea se dezvoltă, apar altele, rezultând astfel o rozetă.
Florile sunt hermafrodite. Ele au, în general, între 2 și 4 cm în diametru, fiecare cu cinci petale crestate, fiind de un galben palid, cu un centru tot de culoare galbenă, dar mai intensă, sau galben-portocaliu. Uneori, se pot găsi și specimene albe sau roz. Fiecare floare crește individual pe o tulpină subțire. Acestea au un parfum foarte delicat.
Întreaga plantă are un gust plăcut de anason, fiind mai puțin perceptibil la floare și ceva mai pronunțat la restul componentelor. Evident, nu recomandăm ca această plantă să fie gustată decât după ce ești sigur că ai identificat-o corect, gustatul plantelor nefiind o practică pe care să o folosești în timpul procesului de identificare!
Etimologie
Denumirea științifică a genului „Primula” reflectă apariția timpurie a acestei plante, în timp ce epitetul specific „vulgaris” este de origine latină și înseamnă comun.
Denumirile populare sunt foarte diferite de la o zonă la alta, neavând asociat un nume clasic care să poată fi recunoscut în întreaga țară. Primula officinalis, specia cea mai cunoscută din punct de vedere medicinal, este cea care a preluat denumirea de ciuboțica-cucului, în timp ce P. vulgaris are alte nume derivate, cum ar fi: ciubăţana, ciuboţâcă de grădină, ciuboţele sau chiar și ciuvâţica cucului. Alte denumiri românești care i-au fost asociate sunt: grigiorei, grigorei, primăverică, primăverici, primole, primule, scânteioare etc. (sursa: Dicționar de fitonime românești, C. Drăgulescu)
Utilizările plantei Primula vulgaris
Primulele sunt cunoscute de sute de ani pentru efectele lor analgezice. Totuși, Primula vulgaris este considerată, în general, mai puțin eficientă decât eficiente decât P. veris cu care aceasta este înrudită.
Planta conține salicilați, care sunt ingredientul de bază al aspirinei, având proprietăți antiinflamatorii și antifebrile.
Rădăcina primulei a fost folosită de-a lungul timpului în tratamentul spasmelor musculare, a crampelor, a durerilor reumatice și a răcelilor. Conține o cantitate redusă de saponine, ceea ce o recomandă pentru efectul expectorant. Acestea pot fi culese toamna, atunci când planta are vârsta de 2-3 ani. Planta trebuie uscată și stocată într-o atmosferă ferită de umiditate.
De asemenea, frunzele primulei conțin multă vitamina C. Acestea trebuie culese cu atenție și în număr mic pentru a nu ucide planta și se pot consuma crude.
Ca tratament extern, planta se folosea sub formă de unguent pentru tratarea rănilor de pe piele. Totodată, cu același scop, frunzele se foloseau direct pe piele.
Frunzele pot fi consumate crude în salate atunci când sunt tinere și fragede, iar când mai cresc și devin mai fibroase, pot fi folosite în supe sau în adăugate în tocănițe, astfel încât să fie gătite și să aibă o textură ușor de mestecat.
Florile pot fi folosite în ceaiuri pentru tratarea tusei sau pentru reducerea stresului și ameliorarea insomniilor, deoarece acestea au un efect calmant similar cu cel dat de florile de tei. Totodată, ele pot fi folosite ca decor în salate.
Precauții în utilizarea plantei Primula vulgaris
Această plantă nu trebuie folosită ca remediu de către femeile însărcinate, de către persoanele care sunt sensibile la aspirină sau de către cei care iau medicamente anticoagulante.
Mai jos, ți-am pregătit un video despre petalele de Primula spp. marinate.
____________________
Ce îți punem la dispoziție?
Poți învăța mai multe despre plantele medicinale la cursul pe care îl avem dedicat plantelor comestibile Curs de plante sălbatice comestibile, la cel de Curs de Unguente din Plante Medicinale sau la oricare dintre cursurile de Plante medicinale.
Dacă te pasionează culesul de ciuperci și ai vrea să înveți să identifici mai multe specii, te invităm la cursurile noastre, pe care le găsești aici. Vei găsi atât cursuri în variantă online, cât și cu evenimente practice, în natură.
Dacă vrei să afli mai multe despre plantele medicinale prin intermediul cărților, îți punem la dispoziție mai multe titluri pe acest subiect, cum ar fi: Rețete culinare din flori, Plante medicinale cu efect antiviral sau Uleiuri, creme și unguente din plante medicinale.
