Zgomot… și dincolo de el

Zgomot,

Tot mă gândesc la faptul că lumea este mult prea zgomotoasă.
Cei care nu fac nimic fac zgomot, astfel încât să nu fie atât de vizibil faptul că nu fac.

Eu nu mai vreau să aud. Nu mai vreau bruiajul ăla de la cei care zic că nu suntem, că nu facem, că nu putem, că e degeaba, că nu de noi depinde, că mai bine nu, că mai bine rar, că mai bine fără….

De câte ori crezi că poți face ceva, ai început deja sa reușești. De câte ori întreprinzi o mică acțiune, lumea se schimbă. Toate acțiunile pe care le poți face tu NU SUNT SUFICIENTE pentru a transforma lumea în care trăim într-una care sa fie sustenabilă.

Dar pentru ca această lume să devină una sustenabilă,
este nevoie ȘI DE TOATE acțiunile tale.

Mai mult decât că este NEVOIE. Este NECESAR.

Natura nu e mamă, nu e substrat, nu e soră, nu e fiică. Natura nu ne vede, nu ne simte, nu ne vorbește. Natura suntem toți, și totul este natură.

Totul era aici. Noi doar am schimbat locul în care erau/se întâmplau lucrurile, iar reordonarea aceasta a noastră nu e una pozitivă, nu face bine. 
Probabil ceea ce ar trebui să facem este doar sa începem să repunem și să lăsăm să se pună lucrurile înapoi în forma în care erau ordonate. Dacă poate, să REajungă la ordinea inițială, iar dacă nu, să o facă pe cea nouă de la SINE, fără intervenția noastră.

Și probabil atunci, și ABIA atunci, cei care nu fac nu vor avea de ce să mai facă zgomot și vom putea avea parte de liniștea tăcerii. 🙂