Ce este „Sindromul broaștei fierte”
„Sindromul broaștei fierte” se folosește pentru a descrie un fenomen cu o evoluție suficient de lentă încât daunele sunt provocate într-o formă treptată și în acest fel conștiința nu realizează că aceasta se întâmplă. În consecință, neidentificând fenomenul, nici nu există reacții, sau acestea vin atât de târziu încât daunele sunt ireversibile.
Analogia este că o broască pusă în apa caldă va sări imediat afară, dar dacă o punem în apa rece și încălzim foarte încet, aceasta va ajunge să fiarbă fără a sări din oală.
Aceasta teorie se folosește ca și comparație pentru a descrie unele persoane care nu au capacitatea sau voința de a reacționa, sau de a fi conștienți de unele amenințări care apar în formă graduală, în loc să apară dintr-o dată.
În „Manual de supraviețuire: primele trei zile” am discutat despre cum să procedăm atunci când se întâmplă o catastrofă climatică, socială, militară sau de orice alt tip dintr-o dată, care ne prinde pe neașteptate sau cu puțin timp de pregătire.
În „Manual de supraviețuire în caz de urgență: evacuare/refugiere” vorbim despre posibilitatea de a trebui să plecăm din locul unde stăm fiindcă amenințarea persistă în acea zonă, sau suntem anunțați că este nevoie de evacuare.
În „Manual de supraviețuire: retragerea în natură” vă povestim cum să facem față unei ipotetice nevoi de a sta în deplasare pe o perioadă mai mare, în natură, în cazul unei situații care ar solicita îndepărtarea temporară față de orașe sau zone locuite.
Prin intermediul acestui articol dori să descriem o nouă posibilitate, cea pe care o trăim chiar acum, o situație în care vedem cum în ultimii ani a început ceea ce unii o numesc Marea Recesiune. Mai exact, aceasta este o tendință de descreștere în cadrul unei societăți competitive, cu consecințe dezastruoase, dar fără reacții în rândul majorității populației.
Despre ce fel de recesiune vorbim? Care sunt motivele?
Nu este nevoie să analizăm în profunzime motivele recesiunii, motivele Covid-ului, ale războiului din Ucraina sau ale celorlalte războaie (care au fost și vor mai fi), motivele inflației, motivele șomajului etc. Acestea nu sunt altceva decat distrageri ale atenției de la semnele clare care nu se pot discuta, pierzându-ne astfel în detalii căutând vinovați și negândindu-ne la ceea ce este cu adevărat important.
În ultimul an am putut observa cu ușurință cum prețurile s-au dublat, în contrast cu salariile care nu au crescut, unele lucruri pe care le făceam în trecut nu ni le mai permitem, ceea ce ne arată că de fapt suntem într-o cădere liberă și că aceasta nu este o criză temporară ci o criză sistemică. Dar cât ar putea dura aceasta? Până unde ar putea merge această criză? Ce tip de criză este ?
Ce fel de criză este?
Încă nu am putut-o defini clar, însă observăm că se comportă altfel, că măsurile luate de autorități sunt altfel și că se resimte altfel în viețile noastre, față de alte crize pe care le-am cunoscut până acum.
Cât depindem noi de sistem?
Complet. În momentul de față toate nevoile primare și nu numai, (tot ce consumăm) depind de sistemul economic și social în care trăim. Noi nu producem nimic din ce folosim. Alimente, îmbrăcăminte, leacuri – toate sunt achiziționate în cadrul acestui sistem de tip „troc”, în care noi ne închiriem timpul din viață în schimbul unor valori materiale universale – banii – pentru a ne aproviziona cu cele necesare.
Suntem singurul animal care și-a pierdut capacitatea de a se hrăni singur. Indiferent cât de șocant sau de urât ar suna, acesta este adevărul, iar acest adevăr ne pune într-o situație de vulnerabilitate, având în vedere că ceea ce trebuie să ne hrănească pare sa fie bolnav cronic.
Cum poate arăta viitorul?
Nu putem ști cu certitudine, deoarece sunt nenumărate variabile care intră în joc – de la aspectul climatic, la cel economic, politic, social, moral, geopolitic, militar – prea multe zaruri pe aceeași masă de joc, care nu permit să se întrevadă clar încotro mergem, ceea ce este clar este că mergem spre un viitor diferit, instabil și cu un nivel de consum mult sub cel pe care îl avem acum.
De ce vom consuma mai puțin?
Iată un exemplu simplu, dar elocvent: dacă avem un pahar de apă plin și începem să scoatem cu o seringă câte o picătură, ce se va întâmpla până la urmă?
Bătrânii și copiii răspund clar și rapid cp se va goli paharul, însă în cadrul restului populației răspunsurile sunt: se va inventa altfel de apă, se va reumple de la sine, va apărea un alt pahar…Toate răspunsurile evită adevărul simplu și clar: orice resursă exploatată are o limită, și noi nu putem să creștem infinit pe o planetă cu dimensiuni finite.
Ultimele secole au fost minunate din multe puncte de vedere: cât am reușit să avansăm în discipline ca medicina, ingineria, tehnologie. Speranța noastră de viață a crescut și comoditatea cu care trăim este cu mult mai bună decât înainte. Toate acestea, însă, au fost bazate pe resurse finite, inclusiv creșterea noastră demografică.
Dacă facem o paralelă între disponibilitatea resurselor și creșterea noastră demografică pe parcursul istoriei umane, vom observa că sunt strict legate.
Omul ca și consumator de energie
Ca și maimute dezbrăcate noi produceam doar 100W, datorită ingestei. Când am descoperit focul, am crescut capacitatea noastră energetică la 300W, adică am adoptat doi sclavi energetici că să lucreze pentru noi. Când am descoperit lucrul cu metalele, am crescut până la 650W și așa mai departe, până să ajungem la aproximativ 12.000W. Asta înseamnă că fiecare om folosește energia de la încă 119 oameni imaginari prin forma în care a stăpânit și folosit resursele naturale, în această formă reușind să ne răspândim prin toate ecosistemele și să construim sau facem lucruri absolut minunate. Dar în același timp, am reușit, din păcate,și să epuizăm resursele care ne deservesc.
Orașul și viitorul
Orașele sunt un semn al evoluției noastre, resursele și lanțurile de distribuție de care este nevoie pentru a întreține un oraș mare sunt foarte complexe și se construiesc greu. Orașele au crescut foarte mult în ultimul secol, având loc un exod de la mediul rural la cel urban, care oferă un mai mare confort oamenilor. Ca să ne facem o idee asupra ritmului de creștere, Cluj-Napoca, al doilea oraș ca mărime din țara noastră, avea 16.000 de locuitori în anul 1900.
Situațiile de criză sau de război din ultimul secol au demonstrat că în caz de probleme, orașul suferă cu mult mai mult decât mediul rural. În mediul rural sunt mai ușor de obținut cele necesare pentru hrană, încălzire sau adăpost.
Ce este de făcut?
Nu știm, însă știm ce sigur nu trebuie făcut: nu trebuie să continuăm așa. Nu mă refer din punct de vedere social, ca nație sau ca specie, ci ca și indivizi: trebuie să schimbăm forma în care ne furnizăm ceea ce avem nevoie pentru a trăi. Și pentru a reveni la nivele energetice și de consum mai reduse și mai independente, fiecare trebuie să își stabilească cea mai buna cale.
Acest articol nu este unul practic, și totuși poate deveni de fapt cel mai practic dintre toate, depinzând ce anume se întâmpla după ce va fi citit. Este doar o broșură cu părerea unui om, cititorul este cel care trebuie sa analizeze dacă este cazul lui, și dacă vrea sau poate să facă ceva referitor la asta.
____________________
Ce îți punem la dispoziție?
Poți învăța mai multe despre grădina ecologică din cursul pe care îl avem dedicat acestui subiect Curs de grădinărit ecologic.
Poți învăța mai multe despre plante și ciuperci sălbatice comestibile și cum să le culegi singur din flora spontană la cursul pe care îl avem dedicat acestu subiect Curs de culegător din flora spontană (Foraging).
De asemenea, ne ocupăm și cu proiectare în ecologic, astfel te putem ajuta să-ți amenajezi spațiul după nevoile tale.
