Pe Laetiporus sulphureus, cu culoarea sa stridentă portocalie sau galben-sulf, este greu să nu-l observi! Îl poți întâlni atunci când te plimbi prin livezi sau prin păduri de foioase, mai ales la începutul primăverii și mai ales când în acea pădure cresc și cireși sălbatici. Dar, la fel de bine, îl poți întâlni pe malurile apelor unde cresc sălcii, fie că te plimbi, fie că te dai cu caiacul pe apă… nefiind deloc rară întâlnirea practicanților acestei activități cu Laetiporus sulphureus.
Cunoscută sub denumirea populară românească de „iasca galbenă”, mai recent am împrumutat și denumirea de la popoarele care au botezat-o „puiul pădurii”, un nume foarte potrivit, atât datorită culorii sale, cât și a texturii foarte similare cu pieptul de pui.
Unde poți întâlni ciuperca Laetiporus sulphureus?
Cel mai adesea, o poți întâlni pe trunchiuri de copaci în picioare, dar crește și pe trunchiuri căzute și, mai rar, pe ramuri mari rupte.
Laetiporus sulphureus este un parazit agresiv și omoară copacii bătrâni, atât dacă aceștia se află în pădure, cât și dacă sunt izolați, prin parcuri și grădini, hrănindu-se cu lemn mort sau pe moarte, în special salcie, fag, stejar, castan, cireș și alte lemne de esență tare.
În mod surprinzător, această iască apare pe tisă și pe alte conifere, dar în Europa nu au fost făcute suficiente studii de laborator, astfel încât să fie foarte clar dacă este vorba de L. sulphureus sau de L. montanus, și nu se poate asocia cu certitudine fiecărei specii de conifere.
Cum poți identifica ciuperca Laetiporus sulphureus?
Pălăria este de dimensiune foarte mare, fiind compusă din numeroase corpuri fructifere suprapuse, cu o grosime între 1 și 5 cm. În stadiu incipient, ciuperca are o formă similară cu a creierului. Marginile sunt ondulate, groase, moi și spongioase, dar pe măsură ce îmbătrânesc, acestea devin mai subțiri, mai tari și mai sfărâmicioase.
Corpurile fructifere individuale au o lățime cuprinsă între 10 și 40 cm și variază între 3 și 12 cm în grosime.
Suprafața pălăriei:
- nu prezintă o cuticulă detașabilă, dar suprafața superioară este catifelată
- culorile corpurilor fructifere variază de la galben precum gălbenușul, până la galben crem pal, cu inserții cromatice de benzi mai roșiatice sau portocaliu strălucitor
Stratul himenial este format din tuburi sporifere mici rotunde sau ovale – de obicei 2 sau 3 pe mm și lungimea de la 15 până la 30 mm. Tuburile sporifere sunt albe sau de un galben foarte pal.
Piciorul este absent, deci este o ciupercă sesilă, fiind atașată de copac pe întreaga ei lățime.
Carnea este galben-portocalie când este umedă, iar atunci când de uscă devine mai palidă. Când ciuperca este tânără, carnea este moale și fragedă, iar când îmbătrânește, aceasta devine tare și sfărâmicioasă.
Mirosul este unul clasic de „ciuperci”, iar gustul este ușor acrișor.
Rolul ecologic inițial este parazit, apoi, după ce copacul este mort, devine saprofit. Provoacă putregaiul maro și arborele afectat moare rapid, datorită activității sale enzimatice.
Sezonul specific îl reprezintă, în special, primăvara și atunci când este mai umed afară.
Etimologie
Epitetul specific sulphureus face referire la culoarea galben-sulf a corpurilor fructifere, în timp ce numele genului, Laetiporus, înseamnă „cu pori strălucitori”.
Utilizările lui Laetiporus sulphureus
Laetiporus sulphureus este o ciupercă comestibilă, cu o textură foarte asemănătoare pieptului de pui și se pretează în rețete care să înlocuiască puiul.
Îți recomandăm să-l culegi când este tânăr și fraged, deoarece, odată cu trecerea timpului, textura devine fibroasă și sfărămicioasă, dând o senzație neplăcută. Nici dacă îl lași în lapte sau apă nu își mai recapătă din frăgezimea de odinioară, așa că, în cazul în care ai ratat momentul potrivit să-l culegi, poți să-l usuci complet în deshidrator și să-l transformi în făină (pulbere).
Pe lângă comestibilitate, numeroase studii au demonstrat activitatea antimicrobiană, anticanceroasă, citotoxică, hipoglicemiantă, antiinflamatoare și antioxidantă a extractelor din Laetiporus sulphureus.
Precauții în consumul lui Laetiporus sulphureus
În anumite părți ale lumii, cum ar fi continentul Nord-American, s-au semnalat intoxicații cu această ciupercă, depinzând de arborele pe care creșteam cum ar fi cel de tisă sau de salcâm, care conțin toxine periculoase ce ar putea fi absorbite de ciupercă. Totuși, în Europa, nu există date concludente.
Deși majoritatea oamenilor consideră că aceasta este o specie comestibilă bună, o mică parte din cei care au consumat-o au semnalat apriția unor senzații de greață.
Mai jos, Quim ți-a pregătit un video în care tot el face și o demonstrație practică de cum poți găti această ciupercă atunci când o găsești în stare optimă.
____________________
Ce îți punem la dispoziție?
Dacă te pasionează culesul de ciuperci și ai vrea să înveți să identifici mai multe specii, te invităm la cursurile noastre, pe care le găsești aici. Vei găsi atât cursuri în variantă online, cât și cu evenimente practice, în natură.
Poți învăța mai multe despre ciuperci la cursul pe care îl avem dedicat acestui subiect: Curs de ciuperci sălbatice comestibile.
Dacă îți dorești să ai un ghid de ciuperci pe care să-l folosești la ieșirile tale pe teren, îți recomandăm cartea Ghidul culegatorului de ciuperci – 555 de specii.
Dacă vrei să afli mai multe despre proprietățile plantelor medicinale prin intermediul cărților, îți punem la dispoziție mai multe titluri pe acest subiect, cum ar fi: Plante cu proprietăți antibiotice sau Plante medicinale cu efect antiviral.
