De la nod la țesut, de la lână la război

La începuturi, din necesitate, am folosit sporadic diverse metode de a transporta hrana și uneltele, formându-se obiceiul de a prinde, de a lega de corp diverse obiecte, astfel conturându-se mai apoi ideea de podoabă. Podoaba primea diferite decorațiuni, cum ar fi oase, piei, pene, iar mai apoi a început explorarea folosind tehnici primare, de la pieile folosite pentru a ne acoperi și a păstra temperatura constantă a corpului, la părul animalelor – mult mai accesibil, care a avut o extindere considerabilă. Astfel, lâna și părul de capră devin cele dintâi materiale textile.

Primul element vegetal care duce către o nouă explorare este inul, cu care se dezvoltă plantații agricole, devenind mult mai accesibil pentru gospodărie și înlocuind masiv lâna și părul de animale. Vechiul testament accentuează importanţa pe care o avea cultivarea acestei plante, fiind considerată simbolul purităţii. În timpul acela, se amintește că doar evreii purtau haine de lână, în timp ce egiptenii purtau haine de in: “Când vor veni la poarta curţii dinăuntru, atunci se vor îmbrăca în haine de in, iar haine de lână nu trebuie să aibă pe ei în timpul slujbelor lor în porţile curţii dinăuntru şi în templu”. 

Datând din vremuri străvechi, aproximativ acum 7000 de ani, putem afirma că producerea firelor este una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale omului. Găsim astfel în mormintele faraonilor exemple de ţesãturi foarte fine din mătase, in, bumbac (ţesătura “dacca” cu o lungime de 67 m şi lăţime de 87 cm cântărea doar 453 g, ceea ce presupune că, deşi realizate artizanal, firele utilizate erau foarte fine, mai fine decât cele care se realizează pe scară industrială). Odată cu sfârșitul secolului XIX și până la început de secol XVIII, din totalul fibrelor utilizate ca materii prime textile, avem: lâna cu mai bine de 77%, fibrele liberiene 18%, iar bumbacul doar 5%. Odată cu revoluția industrială (după anii 1960) accentul a fost pus pe dezvoltarea producţiei de fibre chimice și apare o stagnare a fibrelor naturale.

1. Tehnică tradițională liberiană (sursa: boshbosh.org)
2. Lână țesută la război (sursa: pixabay.com)
3. Bumbac (sursa: pixabay.com)

Așadar, lumea textilelor cuprinde o multitudine de metode de prelucrare și secrete ale fibrelor naturale prin care omul și-a descoperit nu numai apartenența la un loc, la o cultură, dar și conexiunea și explorarea resurselor Pământului. Jocul serios al meșteșugului textil presupune foarte multă răbdare, foarte mult timp, dar și o foarte mare pasiune pentru detaliu și aduce către noi o poveste, mai mult decât un obiect material –  “Frumosul, de la lume adunate și iarăși la lume date”.

Transmiterea tehnicilor din generație în generație și păstrarea instrumentelor, chiar și a celor mai primitive dintre ele, au susținut diversitatea metodelor de împletire manuală și mai apoi tricotajul mecanic al firelor de cânepă, in, lână și chiar bumbac. 

Întregul parcurs al fibrelor textile ne dezvăluie calități remarcabile ale portului și o complexitate impresionantă a împletiturii. Amintim astfel de tehnica textilă ,,împletitul cu bâtele”, proces preistoric considerat ca fiind predecesor al tehnicii țesutului. El încă se mai practică sporadic în zonele muntoase ale României, întâlnind exemple remarcabile în Muzeul Etnografic din Brașov.

Așa cum valoarea neprețuită a acestui meștesug a reprezentat un element de bază în relația om-natură și traiul în comuniune cu resursele Pământului, la fel și păstrarea informației trezește în noi un semnal de alarmă. Tezaurul natural textil este de o imensitate impresionantă, însă în aceste timpuri, cu greu conștientizăm importanța calității materialelor pe care le purtăm în contact cu pielea și corpul nostru. Toate procesele de prelucrare a fibrelor textile, mai ales vopsirea, spre a aduce materialul la o finalitate, determină calitatea portului. Ne aflăm la un moment de răscruce în care încă putem să avem un contact direct cu portul popular în unele zone mai retrase, iar muzeul nu rămâne singurul loc unde îl putem vedea încă, dar avem în față și toată era modernă, care ne-a acaparat și ne-a înlocuit cu o viteză de neînchipuit (dacă nu am fi văzut-o cu ochii noștri) majoritatea obiectelor de utilitate, inclusiv piesele vestimentare.

Depinde doar de noi cum alegem să păstrăm acest dar al vremurilor, cum alegem să ne transpunem credințele în simboluri abstracte sau cum alegem să lăsăm corpul să se manifeste și să se reîntregească cu Natura.