Atât în timpul verii, cât mai ales toamna, dacă umbli prin păduri cu pin sau zadă, mai ales în zone unde sunt și luminișuri, ai toate șansele să te întâlnești cu una dintre speciile de ciuperci cunoscute popular și sub denumirea de hribul de dulceață. Alte denumiri populare sunt turta vacii sau chiar văcuțe.
Când le vezi pălăriile maronii înșirându-se în grupuri de cele mai multe ori extinse, prima impresie este că a dat norocul peste tine și că ai găsit atâția hribi de nu poți duce. Dar chiar și începător în ale culesului fiind sau dacă speciile pe care le culegi sunt foarte puține, la o a doua privire vei remarca că este ceva în aspectul lor care îți dă cu virgulă. Și dacă te uiți doar de deasupra. Și, hai să fim serioși, cum să stea acolo ditamai cantitatea, chiar în drumul mare?
Când îți dai seama că ceea ce ai întâlnit nu e mult prea râvnitul hrib, poate vei fi dezamăgit în primă fază. Dar ia stai un pic! Dacă acest hrib nu se bucură de faima celuilalt, asta nu înseamnă că totuși n-a dat norocul peste tine! Mai ales dacă ești un gurmand și ești curios să ai experiențe culinare cât mai diverse. Sau dacă ești un împătimit al naturii și al ecologiei, îți vei aminti încă o dată de legăturile dintre elemente atât de necesare pentru păstrarea echilibrului. Că la cât de multe vei întâlni, n-au cum să-ți treacă neobservate.
Dar hai să trecem înapoi să vorbim mai la concret despre oile noastre… pardon, purceii! Nu, nu e doar o figură de stil.
Speciile la care ne referim cu numele popular hribul de dulceață fac parte din genul Suillus și din ordinul Boletales. Așadar se poate remarca legătura cu hribii care fac parte și ei din același ordin. Familia însă e una diferită, genul Suillus nefăcând parte din familia Boletaceae, ci din Suillaceae, fiind de fapt singurul gen prezent în această familie.
Numele genului „Suillus” se trage din latinescul „sus”, care semnifică porc. Așa că te întreb: i-ai văzut cum stau toți înșirați precum purcelușii? Poate acum ți se pare mai potrivită asocierea.
Specia-tip, adică reprezentanta cea mai de seamă a genului, este Suillus luteus. Aceasta este și ciuperca despre care vom vorbi azi.
Clasificare științifică
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Suillaceae
Gen: Suillus
Specie: S. luteus
Cum poți recunoaște hribul de dulceață sau turta vacii (Suillus luteus)?
Unul dintre lucrurile cele mai distinctive este faptul că poartă un inel, fiind un lucru cu totul aparte pentru un hrib.
Pe vreme ploioasă, pălăriile acestei specii sunt unsuroase, având deasupra un mucilagiu care se usucă atunci când vremea este caldă, însorită, până când cuticula ajunge să fie netedă.
De obicei, sunt de culoare maro-castaniu închis, dar ocazional ajung să fie mult mai deschise, în funcție de diferiți factori de mediu. Pălăriile acestei specii au dimensiuni între 5 și 10 cm în diametru.
Cuticula se desprinde foarte ușor de pe pălărie.
Notă: Pentru a consuma aceste ciuperci, cuticula trebuie neapărat îndepărtată, în sens contrar având un efect laxativ.
După cum ziceam, sub pălărie se află un voal alb care acoperă tuburile sporifere de un galben-lămâi ale acestui hrib. Voalul se rupe pentru a lăsa un inel neregulat să atârne în general pe picior, dar uneori rămân bucăți de voal care atârnă (și) de marginea pălăriei. Inelul are dimensiuni remarcabile și nu are un aspect pe deplin compact. Inițial acesta este alb, dar de obicei dezvoltă o nuanță violetă pe suprafața din partea inferioară inferioară pe măsură ce corpul fructului se maturizează.
În stadiu imatur tuburile sporifere cu terminații rotunde și de mărime medie sunt de culoare galben lămâie. Însă odată cu trecerea timpului, datorită sporilor care ajung să fie eliberați, culoarea se închide ajungând până la un ocru sau galben-siena.
Cu diametrul de 2 până la 3 cm și o înălțime de 5 până la 10 cm, piciorul este de culoare galben-pai pal la început, dând impresia unei culori mai închise datorită unui model format din puncte deasupra inelului, iar partea de sub inel este acoperită de un înveliș format din fibre longitudinale care ajung până la baza piciorului.
Mirosul nu este distinctiv, dar este plăcut, iar gustul este ușor acrișor.
Carnea este la început tare și compactă, dar odată cu maturitatea avansată, aceasta se înmoaie. Culoarea inițială este alb-gălbui până la galben ca lămâia, tot așa, mai ales cu trecerea timpului, iar la bază poate fi colorată în roșiatic.
O altă caracteristică de ținut cont în acest caz este însăși forma de creștere, dat fiind faptul că are obiceiul să crească în grupuri mari, liniare sau circulare. De multe ori poate să aibă pe pălărie resturi de vegetație și/sau noroi, mai ales că mucilagiul ajută la fixarea acestora. Iată de ce epitetul specific „luteus” ar putea face referire în acest caz la faptul că este noroioasă. Așadar…
Unde o poți găsi?
Plimbându-te de-a lungul potecilor, în pădurile de pin rare, ai cele mai multe șanse să o întâlnești. Nu prea-i place la întuneric, deci luminișurile și zonele înierbate sau cu mușchi, ori marginea pădurilor vor fi cele în care aceasta va fructifica mai mult. Solurile sunt de obicei nisipoase și sărace, adică exact acele peisaje care ne amintesc de obicei de Mediterană.
Este o specie micorizantă, adică face simbioză cu un arbore. În acest caz, arborele în cauză este pinul.
Cu ce se poate confunda?
Odată ce ai remarcat galben-lămâiul caracteristic prezent la hribul de dulceață și absent de la hribii clasici, posibilitățile de a fi confundată se restrâng semnificativ, de obicei limitându-se doar la alte specii din cadrul genului. De exemplu, Suillus grevillei are pălăria de un galben-portocaliu strălucitor și terminațiile tuburilor sunt unghiulare; iar arborele cu care face micoriza este zada, nu pinul.
Nu uita că pentru a culege ciuperci sălbatice trebuie să acumulezi cunoștințe temeinice și trebuie să fii 100% sigur(ă) că identificarea pe care ai făcut-o este corectă și, bineînțeles, că este vorba de o specie comestibilă!
Video cu hribul de dulceață sau turta vacii (Suillus luteus)
În încheiere, îți lăsăm și un video pe care l-am făcut despre Suillus luteus direct pe teren, iar la sfârșitul filmării Quim îți povestește despre o tehnică gastronomică pe care o folosim în prepararea dulceții de Suillus.
____________________
Ce îți punem la dispoziție?
Dacă te pasionează culesul de ciuperci și ai vrea să înveți să identifici mai multe specii, te invităm la cursurile noastre, pe care le găsești aici. Vei găsi atât cursuri în variantă online, cât și cu evenimente practice, în natură.
Dacă vrei să afli mai multe despre ciuperci prin intermediul cărților, îți punem la dispoziție mai multe titluri pe acest subiect, cum ar fi: Ghidul culegatorului de ciuperci – 555 specii
Orice pasiune are nevoie de unelte specifice pentru a o putea face la un nivel cât mai înalt, briceagul pentru ciuperci fiind un element de nelipsit.
Pentru a culege responsabil și în siguranță d.p.d.v. alimentar, îți recomandăm să culegi ciupercile într-un coș de nuiele, astfel încât acestea să fie transportate la aer și să existe și posibilitatea de a împrăștia sporii prin pădure. Avem diverse modele de coșuri.
