Bradul de Crăciun – de când și de unde?

Pomul de Crăciun sau Bradul de Crăciun este un element decorativ, tipic Sărbătorilor de Crăciun. În mod tradițional, se folosește un conifer peren, remarcându-se printre speciile cele mai folosite bradul și pinul. Înlocuirea cu brazi artificiali – de plastic și din alte materiale sintetice – este foarte populară astăzi. Bradul se decorează cu ornamente precum bile colorate din sticlă sau alte materiale mai puțin fragile, lumini, stele, clopoței, arcuri, tinichigii, ghirlande sau alte decorațiuni.

Istorie

Când primii creștini au ajuns în nordul Europei, au descoperit că locuitorii de acolo sărbătoreau nașterea lui Frey, zeul Soarelui și al fertilității, împodobind un copac veșnic, la data apropiată de Crăciunul creștin. Acest copac simboliza arborele Universului, numit Yggdrasil, în a cărui coroană se aflau Asgard (locuința zeilor) și Valhalla (palatul lui Odin); iar în rădăcinile – din adâncimi – se afla Helheim (regatul morților). Ulterior, odată cu evanghelizarea acestor popoare, cei convertiți au preluat ideea copacului pentru a sărbători nașterea lui Hristos, schimbându-și complet sensul.

Popoarele germanice păgâne aveau o tradiție îndelungată de venerare a copacilor. Se spune că Sf. Bonifaciu (680-754), evanghelizatorul Germaniei, a luat un topor și-a tăiat un stejar care îl reprezenta pe Yggdrasil (deși ar putea fi și un copac consacrat lui Thor) și din lemnul acestuia au construit o biserică. În locul stejarului, Sf. Bonifaciu ar fi plantat un pin. Datorită faptului că pinul plantat e un copac peren, acesta simboliza dragostea lui Dumnezeu. El era împodobit cu mere și lumânări. Merele simbolizau păcatul și ispitele originare, în timp ce lumânările reprezentau lumina lui Iisus Hristos precum lumina lumii. În timp, merele și lumânările au devenit sfere, lumini și alte ornamente.

Apoi s-a adăugat tradiția de a pune cadouri pentru copii sub copac, lăsate acolo de Sfântul Nicolae, Moș Crăciun sau Regiii Magi, în funcție de obiceiurile din zona unde ne aflăm.

daruri lăsate de Sfântul Nicolae, Moș Crăciun sau Regiii Magi

Arborele de Crăciun din Europa

Este posibil ca primul brad de Crăciun, așa cum este cunoscut astăzi, să fi apărut în Germania, unde a fost plantat pentru prima dată în 1605 pentru a compensa răcirea  ce venea deodată cu Crăciunul, începând astfel răspândirea acestui obicei. În Finlanda a ajuns în 1800, în timp ce în Anglia tradiția a început să prindă rădăcini abia în 1829. Prințul Albert, soțul reginei Victoria, este de obicei creditat că a introdus bradul de Crăciun în Anglia în 1840. Cu toate acestea, onoarea de a stabili această tradiție în Regatul Unit aparține cu adevărat „bunei Regine Charlotte”, soția germană a lui George al III-lea, care se pare că ar fi împodobit primul brad de Crăciun în Anglia, la reședința reginei, în Windsor – decembrie 1800.

Elemente decorative de brad de Crăciun

Elemente decorative de brad de Crăciun

Tradiția de a decora bradul de Crăciun pare să fi început în Germania și Scandinavia în secolele XVI și XVII, extinzându-se ulterior și în alte țări europene. O mare diversitate de obiecte și elemente sunt utilizate în prezent pentru decorare, cele mai tradiționale fiind:

Steaua: așezată în general în vârful copacului, reprezintă credința care ar trebui să ghideze viața creștinului, amintind de steaua din Betleem.

Sfera (globul): aparent, la început, Sf. Bonifaciu a împodobit pomul cu mere, reprezentând ispitele cu ele. Astăzi, se obișnuiește să se plaseze globuri sau sfere, care simbolizează darurile lui Dumnezeu pentru oameni.

Ghirlandele: s-a crezut întotdeauna că ghirlandele reprezintă uniunea familiilor și persoanelor dragi în jurul cadourilor pe care doresc să le ofere și să le primească.

Lumânările:  reprezintă lumina lui Hristos.

Decorarea pomilor de Crăciun

Arborele de Crăciun amintește de copacul Paradisului ale cărui fructe au fost mâncate de Adam și Eva și de unde provenea păcatul inițial.

Globuri precum merele mâncate de Adam și Eva

Forma triunghiulară a arborelui (fiind în general un conifer, cu o incidență deosebită a bradului) reprezintă Sfânta Treime. De exemplu, la catolici, rugăciunile care se fac în timpul Adventului sunt reprezentate de culori diferite și simbolizează, în consecință lucruri diferite:

Albastru pentru împăcăre

Argintiu pentru a mulțumi

Auriu pentru a lăuda

Verde pentru mâncare din belșug, forță și natură

Origine alternativă conform unor biserici creștine

Potrivit bisericii creștine, 25 decembrie este data considerată de păgânii din antichitate drept ziua în care s-a născut fiul Reginei Cerului, asociată cu Nimrod și Zeul Soarelui. Semiramida și adepții săi au susținut că, pe 25 decembrie, un copac peren a răsărit în timpul nopții dintr-un ciot uscat din Babilon și că Nimrod se va întoarce în fiecare an în același timp pentru a lăsa bradul prezent.

Dar pentru a converti popoarele păgâne la creștinism, Biserica a stabilit data de 25 decembrie ca fiind cea a nașterii lui Iisus. Astfel, în loc să celebreze un zeu păgân, ar fi sărbătorit Dumnezeul iudeo-creștin.

Tradiția aceasta duce la tăierea milioanelor de puieți de conifere peste tot în lume. În anul 2018, doar în România. Pentru Sărbătorile de iarnă, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva oferea spre vânzare 65.650 de pomi de Crăciun din care 53.040 au fost din specia brad, iar 12.610 au fost din specia molid sau alte specii.

*****

Surse: Wikipedia și Romsilva