Nu suntem străini.
În natură nu ar trebui să fim nici măcar vizitatori.
SUNTEM PARTE DIN SISTEM, ca un membru, ca un organ, ca un subsistem al marelui sistem căruia îi spunem, generic „mediu natural”.
Ne-am îndepărtat suficient de el încât să nu-l mai simțim, să nu-l mai înțelegem, să nu-i mai cunoaștem adevărata valoare. Și asta a făcut ca propriul rol în sistem să ne fie cu totul necunoscut.
Cât și mai ales CUM ar trebui să fim în natură? Dacă reușim să avem măcar o mică idee (nostalgie?) despre cât ne este ea de necesară, este vital să ajungem să înțelegem și în ce formă are nevoie ea de noi, cum o putem conserva și chiar salva de noi înșine. Și pe noi odată cu ea.
Cunoașterea și interpretarea mediului înconjurător exact asta înseamnă: a ne reaminti, a reînvăța cum să trăim natural, cum, când și ce putem să culegem din roadele spontane (necultivate) ale pământului, cum putem să folosim în mod conștient și sustenabil resursele pe care le luăm din mediu și ce și cum putem da la schimb naturii.
