Sarcoscypha, o ciupercă ca o nestemată

Iată că una din primele ciuperci ale anului și-a făcut timid apariția prin păduri. Specia tip a genului este Sarcoscypha coccinea, care este foarte asemănătoare cu Sarcoscypha austriaca, iar diferențierea se poate face doar la microscop.

Spuneam mai devreme “timid” pentru că exemplarele sunt încă destul de micuțe, dar dacă le mai lăsăm câteva săptămâni, vom putea culege cupe mai dezvoltate. Riscul de a le lăsa în pădure și de a le culege alții este mic, nefiind o ciupercă ce se consumă tradițional, deci nici concurența nu este acerbă. 

Pe lângă faptul că noi vom putea colecta exemplare mai mari de Sarcoscypha, și ele vor putea să ajungă la o deplinătate sexuală, astfel putând contribui la ciclul normal în natură. Apropo, suprafața interioară, cea de un roșu intens, este cea fertilă, iar cea exterioară, albicioasă, este cea infertilă. Cu alte cuvinte, sporii ei stau în cupă, iar când suflă vântul sau dacă un animal atinge ciuperca, un noruleț de spori se va declanșa în aer… asta doar dacă e un exemplar matur deja.

Sarcoscypha între frunze uscate

Este o ciupercă extraordinar de frumoasă și de fotogenică! De fapt, frumusețea reprezintă valoarea ei cea mai de preț. Aceasta este comestibilă, dar este fără interes culinar, adică nu are valoare nutritivă și nici vreun gust deosebit. Însă în bucătăria gourmet este foarte dorită, pentru că o ciupercă cu o astfel de înfățișare e numai bună pentru a obține plating-uri (compoziții pe farfurie) deosebite.

Fiind o ciupercă saprofită, Sarcoscypha spp. contribuie la descompunerea lemnului, așadar o vom întâlni cel mai adesea pe crenguțe moarte aflate într-un anumit grad de putrezire. Pe lângă microscop, însăși substratul ar putea ajuta în identificarea la nivel de specie.

Se pare că una dintre speciile de Sarcoscypha crește pe anumite specii de arbori, iar cealaltă pe altele, dar identificarea lemnului devine problematică, dat fiind faptul că este deja un lemn ale cărui caracteristici (care determină specia arborelui) nu mai sunt atât de perceptibile. Așadar, ne vom mulțumi cu identificarea genului, în termeni de comestibilitate nefiind o problemă dacă e una sau cealaltă. 

Popular are câteva denumiri, iar în engleză, de fapt, fiecare dintre specii are denumiri diferite. În română le știm de ochiul caprei, urechea-babei, urechiuşe sau cizma/talpa cucului. Ultimul dintre numele populare face o aluzie foarte bună la consistența gumoasă pe care o au aceste ciuperci. Iar unul din numele vernacular (popular) englezesc, „The Ruby Elfcup”, face referire la culoarea rubinului. Nici nu e de mirare la cum se face de remarcată pe fundalul maroniu de frunze uscate sau de pământ!

Dacă te pasionează culesul de ciuperci și ai vrea să înveți să identifici mai multe specii, te invităm la cursurile noastre, pe care le găsești aici. Vei găsi atât cursuri în variantă online, cât și cursuri cu evenimente practice, în natură.