Sărbători sălbatice alături de Ruscus aculeatus

Ca orice lucru bun care trebuie să se sfârșească, așa a ajuns și 2019 la final. Și nu oricum, ci cu o întâlnire repetată. Bine… de fapt, repetarea a fost una căutată. Ce s-a întâmplat așadar în această zi?

Actul 1

Totul a început cu o zi normală de piață. Fiind ultima zi din an, totuși oferta nu era chiar una normală. Erau puțini oameni cu produse de vânzare, cum e și normal să fie în această zi de pregătiri, mai ales că era și destul de frig. Dar un produs deloc de toate zilele se evidenția în atmosfera gri a pieței: o plantă cu frunze ascuțite. Probabil că toți ați văzut zilele astea prin piețe planta asta de care vorbesc. La unii comercianți, alături de vâsc ați putut observa niște buchețele făcute dintr-o plantă cu niște biluțe modelate colorate atașate de rămurele. Aceste biluțe, de fapt, imită fructele plantei, doar că în piață, paleta de culori este mult mai mare…

Fructele de la Ruscus aculeatus (Ghimpele pădureț): confecționate versus realitate

Ei bine, aceasta este o plantă care crește de formă spontană și este culeasă direct din pădure și, cel mai important, este o plantă ce se află pe Lista Roșie în România (și în alte țări din Europa). 

„Lista Roșie a IUCN, creată în 1963, reprezintă inventarul cel mai complet al stării de conservare a speciilor de animale și plante, fiind cel mai bun indicator al stării biodiversității mondiale.”

Cunoscut sub denumirea populară de „ghimpe” sau „ghimpe pădureț”, Ruscus aculeatus face parte din familia Liliaceae și este un subarbust sau arbust mic de înălțime (atinge maxim 1m), veșnic verde, cu lăstari plani cunoscuți sub denumirea de cladode, care iau aspectul unor frunze rigide ascuțite la vârf. Florile mici verzui, în formă de stea, apar primăvara și cresc individual în centrul unei cladode. Florile feminine dau naștere unor fructe roșii bace, precum niște biluțe, iar semințele sunt distribuite de păsări. Planta se răspândește și vegetativ prin rizomi. 

Flori în formă de stea de Ruscus aculeatus (primăvara)
Flori în formă de stea de Ruscus aculeatus (primăvara)
Fructele roșii de Ruscus aculeatus

Actul 2

Au fost multe gânduri care s-au declanșat vâzându-l acolo, în piață, unde nu-i e locul. Așa că am mers să îi facem o vizită – una contemplativă – fiind cea mai potrivită tură pentru un sfârșit de an. În două locuri l-am remarcat până acum și unul este aproape de unde ne e acum casa. Chiar dacă e de urcat până la locul cu pricina, ghimpele nostru se află într-una din zonele unde ne-am petrecut cel mai mult timp din anul în curs și aproape că îl simțim ca fiind „oleacă mai sus, clo` în ogradă.” Ce onoare!

Ruscus aculeatus iarna (31.12.2019)
Ruscus aculeatus iarna (31.12.2019)

Actul 3

Precum se întâmplă cu atâtea alte lucruri în România, din nou, lipsa de informare ne face să trecem pe lângă lucruri fără să ne punem prea multe întrebări și să contribuim la un comerț în defavoarea naturii. Uneori facem asta chiar cu gândul că ajutăm astfel vânzătorul, care, de cele mai multe ori, este o persoană care face parte dintr-o categorie socială defavorizată, și considerăm că bănuții ăia îl vor ajuta în prag de Sărbători.

Însă, pentru a contribui la o educație de mediu, în primul rând trebuie să observăm ce anume e de încurajat și ce anume nu este. Dacă, în loc să cumpărăm această plantă, am cumpăra altceva care să nu aibă un efect negativ atât de direct, am putea încuraja ca omul care vinde planta să se reprofileze pe altceva, iar conștiința noastră ar fi mai împăcată. Greu e însă cu deciziile! Te uiți în jur și parcă orice cumperi sau te gândești dacă pui în coș ar putea avea un efect nefavorabil asupra mediului. Se încearcă tot felul de alternative, dar tot se întâmplă să auzim mai apoi că nici produsul X nu era chiar atât de ECO pe cât îl descria reclama. Deci, ce e de făcut?

În primul rând, dacă vrem să avem un impact mai redus asupra mediului, este important să fim buni observatori, să ascultăm mai multe variante și să nu ne dezamăgim prea tare atunci când constatăm că am făcut o greșeală. Pe un fond psihologic căzut, e greu să facem o schimbare sau o alegere mai potrivită în viitor. (Și da, se poate face depresie din cauze ecologice.)

Când este vorba de lucruri provenite din flora spontană, cea mai la îndemână recomandare sau prima regulă este să ținem cont de statutul elementului. Dacă un element se află pe această Listă Roșie, dacă este o specie amenințată sau cu o populație în scădere, ceea ce e de făcut se desprinde de la sine: să-l lăsăm acolo unde e, în pădure sau oriunde altundeva s-ar afla elementul în cauză. Din piață, evident, este important să nu-l achiziționăm, pentru că, indirect, contribuim la ruperea sa.

Arbustul în întregime în pădure, acolo unde-i e locul

Dacă am început povestea cu un sfârșit, terminăm relatarea cu o urare de început: La un 2020 mai conștient cu alegeri care să ne aducă pace cât mai multă!