3 zile, 2 ecositeme (1) – la foioase

Un weekend (prelungit) din cadrul Cursului de culegător, în care am cutreierat 2 ecosisteme diferite

Culesul din flora spontană necesită o practică repetată și, ideal, cât mai constantă. Ca în orice domeniu, prin repetiție și expunere acumulăm și fixăm cunoștințele. Chiar dacă pare a fi o activitate ușoară și simplistă, pentru a putea culege din flora spontană avem nevoie de cunoștințe temeinice, consolidate prin practici lungi de examinare. Mai ales, dacă vrem să ingerăm elementele culese, trebuie să facem și niște cercetări comparative despre „frații gemeni” – adică acele elemente care seamănă foarte bine cu ceea ce dorim să culegem și pot fi confundate și care sunt toxice.

Poate cuvântul „cercetări” sună pompos, dar nu trebuie luată nicidecum cu lejeritate practica aceasta a culesului din flora spontană. Doar o informație de calitate și un studiu amănunțit ne poate ține deoparte de nedoritele intoxicații.

La sfârșitul săptămânii trecute, am avut un eveniment practic despre culesul din flora spontană, străbătând 2 etaje de vegetație diferite.

Evenimentul a făcut parte din Cursul de culegător din flora spontană.

Printre copacii foioaselor, se văd și câțiva molizi

Postare aceasta este despre etajul foioaselor, unde preponderent am avut fag și carpen. Am umblat însă în câteva păduri diferite din acest etaj de vegetație și am mai avut presărați pe ici pe colo fie cireși sălbatici, fie stejari sau chiar câteva pâlcuri de pini. Una peste alta, am văzut locuri diferite și elementele au fost și ele mai diverse astfel.

Am întâlnit câteva specii de Amanita, multe specii și exemplare de Russula, Lactarius piperatus, Lactarius volemus, Ramaria flava și Pleurotus pulmonarius. Ca o anomalie a acestei perioade, am întâlnit și Pleurotus ostreatus. În toiul verii, nu ne-am așteptat la așa ceva, dar anomalia climatică și frigul din ultima vreme or fi fost cele care au făcut să fie posibil acest lucru. 🙂

Ramaria flava
Amanita vaginata
Amanita fulva
Russula virescens deshidratată seamănă cu o stea
Partea inferioară aurie a unei Russula aurea

Pe Tapinella atrotomentosa am găsit-o într-o zonă cu pini.

Pe lângă ciupercile care ne-au atras atenția la suprafața solului, am dat și de un trunchi de copac în care putregaiul brun s-a făcut remarcat. Acesta este produs de acțiunea unor ciuperci xilofage asupra trunchiurilor moarte. Lemnul se contractă și își schimbă culoarea în brun închis, dând impresia unor cuburi maro.

Putregaiul brun
Putregaiul brun
Putregaiul brun

(va continua)